Anunţul oficialilor Consiliului Judeţean Bihor privind implicarea acestei instituţii în construirea a 2000 de apartamente în municipiul Oradea a lăsat o bună parte a presei locale fără replică. Tinerii jurnalişti au muşcat pe loc momeala oferită de preşedintele Kiss & Co. şi au început să-i ridice osanale urmaşului lui Vulturar doar-doar or prinde un loc mai în faţă pe listele de aşteptare pentru casa mult visată. Dincolo de oportunitatea - altminteri salutară - a decongestionării crizei locative din municipiu, trebuie să ne amintim că ideea ridicării unui cartier de locuinţe la periferia Oradiei nu e deloc nouă. Acest deziderat a animat mai toate administraţiile locale de până acum, dar a eşuat lamentabil atunci când a fost vorba de selectarea şi angajarea unui antreprenor solvabil, cu suficientă forţă financiară pentru a prelua întreg efortul investiţional şi a-şi asuma un termen rezonabil de amortizare. Să stea altfel lucrurile în cazul "cartierului primăverii" ai cărui fluturi roiesc prin minţile odihnite ale căpeteniilor Consiliului judeţean? Greu de crezut, atâta vreme cât încă din faza iniţială a expunerii proiectului s-a exclus din start orice criteriu de eligibilitate pentru selectarea viitorilor locatari, deţinerea altor proprietăţi, a unui loc de muncă stabil, a minimei disponibilităţi financiare fiind doar câteva dintre ele. Mai mult, primii titulari ai listei de aşteptare sunt 106 - din totalul celor 110 - funcţionari ai Consiliului judeţean, secondaţi, probabil, de rude, prieteni, căţei, purcei etc. Isteria locativă creată şi întreţinută copios cu ajutorul reprezentanţilor presei locale - îndemnaţi să subscrie înşişi la acţiunea caritabilă a conducerii judeţului - a dus la supraaglomerarea listelor de pretendenţi la un apartament virtual, cele 2000 de locuinţe scoase la "mezat" fiind "adjudecate" cât ai zice peşte. Trecând peste faptul că înainte de ultima conferinţa de presă, în care s-au dat publicităţii primele amănunte privind posibilitatea înscrierii cetăţenilor pe listele de aşteptare, contingentul solicitanţilor "cu acte-n regulă" era deja trecut de 1600, e demn de remarcat că numărul acestora sărise binişor de 2500 o zi mai târziu şi continuă să crească pe zi ce trece. Astfel stând lucrurile, parcă nu ar mai rămâne decât să se bată primul ţăruş şi să se decoperteze prima parcelă, că azi mâine vom avea aeroport internaţional şi te pomeneşti că se închide sezonul la ridicarea blocurilor cu 10 etaje în aproprierea perimetrului de protecţie. Ca să nu ne prindă intrarea în UE fără fundaţia turnată, cred că nimeni nu ar avea ceva împotrivă - şi cu atât mai puţin gazetarii care se şi visează "coledzi" de scară cu funcţionarii Consiliului judeţean - ca birocraţia să fie redusă prin încredinţarea directă a antreprenoriatului general al "şantierului tineretului" firmelor de construcţii ale vicelui Ghilea şi preşedintelui Kiss. Ultimul dintre ei, proprietar cu acte în regulă al unei parcele pe... Lună, achiziţionată cu câţiva ani în urmă. Ceea ce, să recunoaştem, în acest moment pare o afacere mult mai bună decât investirea speranţelor într-un apartament virtual...