Prin locul natal - Săliște de Beiuș, Gheorghe Pituț este organic legat de această parte a Bihorului și, în special, de urbea de pe Crișul Negru.  Născut la 1 Aprilie 1940, Gheorghe Pituț este unul dintre puținii poeți din Țara Beiușului, care s-a remarcat prin valoarea operei sale.

Deși a plecat de timpuriu de acasă, poetul a rămas în permanență legat de meleagurile natale. Pituț a scris poezie, proză și a tradus din lirica germană, opera sa, de o incontestabilă valoare, însumând douăzeci de volume, unele apărute postum, întregind patrimoniul cultural românesc. Gheorghe Pituț a trecut în eternitate la 6 iunie 1991, dormind somnul de veci în Cimitirul Bellu, alături de atâtea alte mari nume ale spiritualității românești.

În contextul prezentat, identificarea unor forme diverse de omagiere a marelui poet a părut un gest firesc, la Beiuș. În perioada post-decembristă, beiușenii i-au ridicat un bust lui Pituț, acesta fiind amplasat în Parcul Central, vizavi de Muzeul Municipal și, mai mult, au organizat un festival național de poezie dedicat ilustrului poet.

Dar, cum, la noi, normalitatea stă sub spectrul provizoratului, regula părând a fi anormalul, așa s-a întâmplat și cu memoria poetului. După câțiva ani în care festivalul de poezie ce purta numele lui Gheorghe Pituț a avut certe valențe naționale, amploarea acestuia s-a diluat treptat, „retrogradând” la nivelul unui eveniment județean și, în cele din urmă, al unui insignifiant și îndoielnic montaj literar, mereu același, asigurat în „regie proprie” de culturnicii locului. 

Ei bine, când credeam că mai jos nu se poate, că o brumă de recunoștință față de poet și creația sa va dăinui printre binșeni, asistăm consternați la trecerea într-un alt registru: al batjocurii față de memoria celui care a transformat Beiușul într-o stea fixă din constelația poeziei românești. Cine se plimbă zilele acestea prin Parcul Central poate vedea un spectacol grotesc: de gâtul lui Pituț - Da, de gâtul poetului și nu la baza monumentului ce-i este închinat! - este agățată o coroană din flori de plastic! Dincolo de kitsch-ul nefericitei combinații dintre noblețea bronzului din care este turnat bustul poetului și plasticul ieftin al coroanei prin care posteritatea s-a găsit să-și etaleze recunoștința, mai este modul bizar de plasare la fața locului a lipsitului de gust omagiu floral!

Pituț, sugrumat cu coroana recunoștinței unei societăți ce stă sub semnul manelelor, pare acum mai trist ca niciodată, aducând aminte de o imagine-șablon din trecutul de care s-a distanțat prin versul său, aceea a omniprezenților copii „cu cheia de gât” ai „Epocii de Aur”.