Sonorul, la maxim! Casetofonul - o soluţie de compromis? Aplicarea articolului de procedură referitor la obligativitatea înregistrării şedinţelor de judecată a avut ca scop, după toate aparenţele, respectarea, într-o mai mare măsură, a drepturilor persoanelor învinuite sau inculpate în dosarele penale, a iscat discuţii aprinse, referitoare la valabilitatea actelor de procedură îndeplinite fără respectarea procedurii înregistrării. În condiţiile în care instanţele din teritoriu nu au suficiente fonduri pentru aparatură, fiecare preşedinte de Curte, după discuţii purtate cu ceilalţi şefi de instanţe din raza de competenţă, a decis aplicarea unei anumite strategii pentru respectarea legii. Spre exemplu, la Cluj, se consideră că achiziţionarea unor reportofoane rezolvă problema articolului 304, în timp ce la Bistriţa s-a declarat ?relaş? judecătoresc pentru două-trei săptămâni. Săptămâna trecută, la Tribunalul Bistriţa-Năsăud nu a avut loc nici o şedinţă penală, iar până la rezolvarea situaţiei, respectiv până la primirea aparaturii, termenele proceselor penale sunt amânate. La Oradea, şedinţele de judecată penale se desfăşoară normal, aşteptându-se sosirea aparaturii necesare: ?Atâta timp cât în ultima parte a articolului 304 din Codul de Procedură Penală se prevede că ?În cel mai scurt timp de la terminarea şedinţei de judecată şi oricum înainte de termenul următor, părţile primesc câte o copie de pe notele grefierului sau de pe transcrierea înregistrărilor?, considerăm că actele de procedură se desfăşoară în conformitate cu legea, noi punând la dispoziţia învinuiţilor, respectiv inculpaţilor, copii după notele grefierului?, ne-a declarat, ieri, Mircea Meşter, preşedintele Curţii de Apel Oradea. O scrisoare pierdută? Preşedintele de onoare al Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR), judecătoarea Viorica Costiniu, sugerează printr-o scrisoare deschisă, adresată prim-ministrului Adrian Năstase, să emită o Ordonanţă de suspendare a a aplicării dispoziţiei privind înregistrarea proceselor penale. "Sugerăm domnule prim-ministru să reflectaţi, în acest caz de extremă urgenţă, la emiterea unei Ordonanţe care să permită suspendarea aplicării dispoziţiilor articolului 304 Cpp, cu fixarea unui termen rezonabil pentru acoperirea cerinţelor care să-l facă operant. În acest fel, s-ar evita, în mod legal, consecinţe a căror amploare poate unii nu le întrevăd încă, iar justiţia ar căpăta răgazul să rezolve decent impasul, fiind ferită de situaţii care în mod cert îi afectează solemnitatea şi demnitatea. (?) La Tribunalul Bucureşti, de exemplu, s-au întrerupt şedinţele de judecată la cererea conducerii, şi într-o sală plină de justiţiabili şi public asistent, au fost aduse un radiocastofon neprofesional şi o casetă (ca şi cum instanţa s-ar fi pregătit de petrecere?!). Nu mai este nevoie să menţionăm comentariile şi glumele care au urmat în detrimentul solemnităţii, şi aşa precare, a şedinţei. (?) La puţin timp, caseta s-a terminat şi iar s-a suspendat şedinţa pentru a se cumpăra una nouă. Sună hilar, e un lucru demn de o tragicomedie. Şi aşa, sălile de şedinţă ale instanţelor româneşti (cele mai multe), prin sărăcia lor, prin dimensiunile improprii, ridicol de mici, veşnic aglomerate, sunt departe de a crea solemnitatea necesară actului de justiţie, de a impune respect faţă de magistraţi şi activitatea lor. De protecţie nici nu mai discutăm, ea fiind mai de grabă întîmplătoare sau inexistentă. (?) În acest mod avem şanse mai mari de a bate de porţile Europei? Ce impact are prezenţa casetofonului asupra părţilor, martorilor care şi aşa sunt inhibaţi, intimidaţi de noutatea situaţiei în care se află, ori asupra avocaţilor, întrerupţi, eventual, din pledoariile lor pentru a schimba caseta ? Şi dacă din eroare de manevrare (?errare humanum est? - a greşi este omenesc) nu se imprimă un segment al activităţii din şedinţă, se reiau dezbaterile pe acelaşi subiect ?! De câte ori s-ar putea să fie nevoie ?! Cât să cuprindă microfonul încorporat în radiocasetofon şi să se înregistreze într-o casetă care are un permanent fond zgomotos (sălile nu sunt dotate antifonic) vorbitorii sunt dispersaţi în configuraţia prevăzută în sală după rolul în ?piesa? judecăţii ?! Pentru economie de bandă, se are oare în vedere întreruperea casetei când nu este nimic de imprimat ?! (inculpaţii discută cu avocaţii lor). S-a pus problema chiar a folosirii reportofoanelor ! Imaginaţie, cât cuprinde ! Dar sunt oare potrivite asemenea soluţii (găselniţe) pentru o instituţie publică de asemenea însemnătate ? Oare contribuabilul român îşi doreşte, folosindu-se banul public, într-o sală de şedinţă, să-i fie înregistrată depoziţia pe radiocasetofon ca atunci când exersează vocalize la o agapă ?!", se arată în scrisoare. Să vă vedem pe voi, în locul nostru! Semnatara scrisorii întreabă cum ar fi dacă la şedinţele Executivului, în loc de microfoanele utilizate şi conectate la instalaţia tehnică de specialitate, pentru înregistrarea acestora, s-ar folosi radiocasetofoane cu microfoane încorporate sau "mai discret, reportofoane". La fel de hilară ar fi şi situaţia la oricare instituţie a statului, dând exemplu şedinţele Comisiilor parlamentare. ?În unele cazuri s-a înregistrat zgomotul răsfoirii dosarelor, al scaunelor (ridicat/aşezat după fiecare strigare de dosar), un murmur mai mult neinteligibil al vorbitorilor sau zgomote greu de descifrat. Pe de altă parte, transcrierea casetelor (înregistrate cu această calitate şi în astfel de condiţii) necesită timp şi personal. Folosirea aceloraşi casete în următoarele şedinţe înseamnă că informaţiile anterioare se distrug, cu semnificaţia distrugerii, de fapt, a unei probe. Nu este greu de închipuit o încăpere unde lucrează 10 grefiere, fiecare dintre ele trebuind, după acelaşi casetofon, să transcrie casetele imprimate în şedinţă, în termenul prevăzut de text, adică în 24 de ore după şedinţa de judecată. Omeneşte se poate chiar înţelege, că grefierul atent la desfăşurarea şedinţei şi consemnările ce-i revin, să folosească aceeaşi casetă succesiv de trei ori pentru imprimare (când are doar "două feţe"), dar juridic, se compromite o probă. Cui incumbă vina ? Se reîncepe sarabanda..." S-a acţionat imatur, pompieristic, în necunoaştere vădită. (?) O măsură legislativă bună (art. 304 Cpp) este compromisă printr-un management nepriceput, când se acţionează instinctual, mai degrabă decât profesionist".