Şcolile bihorene stau pe un butoi de pulbere Catastrofa ce a avut loc iarna trecută la o şcoală din judeţul Mureş, generată de explozia unui cazan sub presiune, se pare că nu i-a scos din amorţeală pe directorii instituţiilor de învăţământ bihorene şi autorităţi deopotrivă. Altfel nu se poate explica cum este posibil ca doar 50% dintre instalaţiile sub presiune montate în şcolile şi grădiniţele din judeţ să aibă autorizaţie de funcţionare. Se pare, însă, că persoanele în sarcina cărora cade această responsabilitate sunt atât de preocupate de alte probleme încât scapă din vedere că funcţionarea recipientelor sub presiune fără autorizaţie pune în pericol viaţa a zeci şi chiar sute de elevi, precum şi a cadrelor didactice care îşi desfăşoară activitatea în unităţile respective. Inspectoratul de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR) a verificat, începând din luna februarie 2004, stadiul autorizării instalaţiilor de încălzire sub presiune din unităţile de învăţământ bihorene. Şi în ciuda faptului că situaţia este cât se poate de îngrijorătoare, doar jumătate din cele 149 de instalaţii sub presiune ce funcţionează în şcolile şi grădiniţele din judeţ fiind autorizate, reprezentanţii Guvernului în teritoriu sunt de părere că "Bihorul nu stă deloc rău la acest capitol". Aşadar, cu toate că Guvernul le-a cerut autorităţilor judeţene şi locale să acorde o atenţie deosebită acestor recipiente, mai ales după explozia ce s-a produs în acea şcoală din judeţul Mureş, lucrurile stau cu totul altfel. "Am început controalele încă din luna februarie şi putem spune că în acest răstimp fiecărui director de şcoală i-a fost comunicată procedura de autorizare. Din păcate, însă, intrarea în legalitate nu depinde numai de ei, ci în cea mai mare măsură de autorităţile locale, mai exact de fondurile alocate instituţiei de învăţământ", afirma, ieri, Florin Plugar, inspector şef ISCIR Bihor. Pentru autorizarea instalaţiilor de încălzire sub presiune, fiecare şcoală trebuie să achite, pentru început, taxa de autorizare, care este de 1,5 până la 4 milioane lei, în funcţie de capacitatea cazanului, la care se adaugă cheltuielile pentru reparaţiile pe care inspectorii ISCIR le consideră necesare. Cele mai mari deficienţe au fost constatate la Salonta, unde s-a trecut de curând de la încălzirea centrală la cea cu gaz, şi la Aleşd. În mediul rural, specialiştii ISCIR sunt de părere că o situaţie destul de gravă este la şcoala din Drăgăneşti, unde instalaţia de încălzire a fost montată într-o încăpere aflată sub casa scării şi în apropierea unei săli de clasă, ceea ce este interzis. Problema cea mai gravă e că respectivele instalaţii de încălzire, chiar dacă nu vor fi autorizate până când începe sezonul rece, tot vor funcţiona, altfel, elevii vor îngheţa de frig în şcoli. Aşa, în schimb, le va fi pusă în pericol viaţa...