Picioarele de-asin se-nfundă-n flori,

Stâlpări de finic pe Iisus salută:

Sus, garnizoana fuge în derută,

Iar soarele apare, blând, din nori

 

Şi haine se desprind din cheotori

Să-mbrace acum poteca cea pierdută,

Iar Fiul Omului stă ca pe-o plută

Pe marea fremătândă de popor.

 

"Osana! Osana! Binecuvântat

E Cel ce vine să ne mântuiască..."

Oştirea celor ce i-a vindecat

 

S-a strâns voios sub flamura cerească.

"Războiul sfânt" porneşte de îndat'

Şi nimeni nu e-n stare să-l oprească...