Evacuat şi cu un nou sediul aproape gata, Muzeul „Ţării Crişurilor" este vânat din nou. Renunţarea Muzeului la sediul reabilitat al fostei Garnizoane Oradea este o idee periculoasă. Imobilul ar trebui acordat Consiliului Judeţean şi Prefecturii Bihor - varianta lansată de primarul Ilie Bolojan  provocând nelinişte. Patrimoniul istoric şi cultural, evacuat din Palatul Baroc, şi-a găsit astfel inamici tocmai între cei care ar trebui să-l protejeze. Prima persoană publică care a decis să reacţioneze faţă de acest vis periculos şi costisitor este directorul Complexului Muzeal al „Ţării Crişurilor", Aurel Chiriac, care atrage atenţia asupra afirmaţilor nefondate privind dimensiunile exagerate ale sediului destinat noului sediu.

Imobil reabilitat ca Muzeu

Aurel Chiriac aminteşte faptul că CJ Bihor a pornit investiţia în noul sediu la începutul anului 2009, după retrocedarea fostului sediu, alocând aproximativ 14 milioane de euro. Până în prezent s-a realizat 80% din proiect, constând în reparaţii capitale ale clădirii şi efectuarea operaţiunilor de restaurare şi adaptare a interiorului pentru destinaţia de spaţiu muzeal. Au rămas de terminat casa scărilor, acoperişul, plus câteva reparaţii şi finisaje la ultimul etaj. Respectându-se proiectul, spaţiile interioare au fost organizate astfel încât să servească scopului muzeal urmărit, iar pentru asigurarea microclimatului necesar, au fost achiziţionate instalaţii pentru asigurarea acestuia în limitele admise, care sunt montate deja în majoritatea încăperilor, precum şi sisteme de stingere a incendiilor, au fost cumpărate, de asemenea, şi o parte a dotărilor laboratoarelor de restaurare şi conservare.

„Pentru cei 14.000 mp. suprafaţă utilă avută la dispoziţie (suprafaţa desfăşurată fiind de 18.000 mp.), fiecare încăpere îşi are destinaţia sa precisă şi defel inutilă. Ideea că spaţiul avut în Palatul Baroc ar fi fost suficient pentru funcţionarea muzeului şi, în consecinţă, un spaţiu similar ar fi îndestulător şi pentru noul sediu al Muzeului „Ţării Crişurilor" este total eronată. În Palatul Baroc, din cei cca. 6.500 mp de suprafaţă utilă pe care muzeul le-a avut la dispoziţie, 80% erau destinate expoziţiilor de bază şi doar 20 % depozitelor. Laboratoarele de restaurare şi conservare (cca. 3.000 mp) funcţionau înainte vreme în altă parte (Şirul Canonicilor), asta până la începutul anului 1990, când am fost obligaţi să eliberăm imediat spaţiile respective. Găzduirea, tot în Palatul Baroc şi a laboratoarelor, ne-a forţat la o reorganizare interioară care a restrâns foarte mult capacitatea depozitelor, oricum devenite între timp neîncăpătoare şi chiar a expoziţiilor de bază existente", a precizat, ieri, printr-o scrisoare deschisă, Aurel Chiriac.

Administraţia, la mumificat în Muzeu?!

Ideea de a amenaja în Cetate Oradea un  Muzeu de istorie a oraşului şi a Cetăţii Oradea, situat în Palatul Princiar (cca. 3000 - 4000 mp), este bine venită, în opinia lui Chiriac, însă nu poate satisface nevoia de spaţiu. „Pe lângă faptul că restaurarea Cetăţii va mai dura câţiva ani buni, interioarele acesteia nu sunt pregătite pentru a adăposti piese de patrimoniu. Prin urmare, condiţiile de microclimat şi de depozitare sunt inexistente şi de nesurmontat, igrasia reprezintă o problemă majoră, utilităţile elementare nu sunt încă rezolvate. Nu ştiu cine îşi poate permite să îşi asume responsabilitatea unei decizii în acest sens şi, în consecinţă să risipească banii deja investiţi în Garnizoană - aici includem şi proiectul conceput pentru noul sediu în valoare de 800.000 euro - pentru ca aceasta să corespundă funcţiei de muzeu. De asemenea, spaţiul propus muzeului în Cetate (cca. 4.000 - 5.000 mp) nu ar fi suficient decât pentru depozitarea unei părţi din patrimoniul deţinut. Mai mult decât atât, conform legilor specifice, o mutare trebuie făcută cu firme specializate, noi având pentru mutarea Muzeului în Garnizoană un calcul făcut de o asemenea firmă, care a estimat că transferul s-ar ridica la peste 500.000 de euro şi ar dura patru luni", atrage atenţia directorul Compexului Muzeal.

În final, Aurel Chiriac atrage atenţia că singurul vis al muzeografilor bihoreni „constă în  dreptul de a funcţiona la capacitatea maximă, în sediul ce îl avem deja destinat, în folosul oamenilor. Şi asta în cel mai scurt timp, nu într-un viitor care ni se arată tot mai îndepărtat".