Vulturul Negru şi ouăle de aur Procedura de atribuire a unui contract de achiziţie publică este prevăzută pe larg, explicit şi aprofundat de către Ordonanţa de Urgenţă nr. 60/2001 privind achiziţiile publice şi modificările sale ulterioare. S-ar presupune, aşadar, că prevederile acestui act normativ sunt cunoscute şi respectate întocmai, pas cu pas, de către cei care gestionează banul public. Din păcate, însă, lucrurile nu stau chiar aşa. Şi ca să vă convingem că nu este doar o pură invenţie a noastră, vom descrie în continuare modalitatea în care a fost desemnat un furnizor de către Administraţia Patrimoniului Imobiliar... Şi simplu, şi pe lângă lege În urmă cu câteva luni, municipalitatea orădeană a decis să demareze o amplă lucrare de reabilitare a Pasajului "Vulturul Negru", menită să redea o nouă imagine vechiului monument arhitectonic. La acea dată, se dorea o refacere totală a acestui obiectiv, însă, din cauza faptului că executivul local nu a ajuns la o înţelegere cu proprietarii imobilelor, s-a decis să fie schimbat doar acoperişul de sticlă, distrus de grindină încă din vara trecută, şi efectuate alte câteva lucrări adiacente, cum ar fi curăţarea şi tratarea structurii metalice, a structurilor de beton, înlocuirea jgheaburilor şi burlanelor. Într-o primă fază, însă, în prima decadă a lunii octombrie, Administraţia Patrimoniului Imobiliar a demarat procedura de achiziţionare a sticlei. Şi cum legea reglementează mai multe modalităţi de atribuire a contractului de achiziţie publică, s-a optat, aşa cum era firesc, pentru cea mai comodă, şi anume cererea de oferte, procedură simplificată, prin care autoritatea contractantă solicită, fără comandarea unui anunţ publicitar, oferte de la mai mulţi furnizori, executanţi sau prestatori. Ceea ce presupune, însă, că autoritatea are obligaţia de a trimite invitaţii de participare către cel puţin cinci furnizori, executanţi sau prestatori de servicii (art. 28 alin. 1). În cazul nostru, Administraţia Patrimoniului Imobiliar nu a considerat necesar să mai consume atâta hârtie, toner sau taxe poştale pentru redactarea şi expedierea unor invitaţii de participare, ci a ales să solicite doar verbal ofertele şi nu aşa, pur şi simplu, ci prin intermediar... "Am anunţat executantul şi el a venit cu oferte. Prima a fost a firmei Snow Queen, care ni s-a părut prea scumpă (43 euro/mp), drept urmare am solicitat o a doua", ne-a declarat directorul tehnic al API, Jakabffy Ladislau. Cea de-a doua firmă contactată, Pyrostop Oradea, a depus oferta prin fax, în 23 octombrie a.c., după ce a fost contactată telefonic de reprezentanţi ai autorităţii contractante, precizând costuri cuprinse între 18-22 euro/mp, în funcţie de model. Aşadar, este cât se poate de limpede cu câtă "stricteţe" au fost respectate prevederile art. 28 alin. 1, din moment ce nu au fost trimise nici invitaţii de participare şi au fost contactaţi doar doi furnizori, nu cinci, cum prevede textul de lege... Un altfel de caiet de sarcini O altă cerinţă imperativă a actului normativ care reglementează achiziţiile publice este aceea a întocmirii caietului de sarcini, pe care cei interesaţi pot să-l procure - contra cost - de la sediul instituţiei şi care trebuie să conţină, în mod obligatoriu, specificaţii tehnice, care să definească caracteristicile referitoare la nivelul calitativ, tehnic şi de performanţă, siguranţa în exploatare, dimensiuni, precum şi sisteme de asigurare a calităţii, terminologie, simboluri, teste şi metode de testare, ambalare, etichetare, marcare şi condiţiile pentru certificarea conformităţii cu standarde în vigoare (art. 36 alin. 1). Cum, în cele din urmă, criteriul care a primat în alegerea furnizorului a fost "greutatea şi aspectul estetic", şi nu preţul, aşa cum s-ar crede, ne-am imaginat că el a fost inclus în caietul de sarcini... "Nu am prevăzut greutatea, ci doar să fie sticlă securit", ne spune dl Jakabffy. Contactându-l pe celălalt ofertant, reprezentantul firmei Pyrostop, am aflat, însă, că nici nu a existat un caiet de sarcini distinct pentru acest contract de achiziţie publică, ci doar pentru întreaga lucrare (?!?), ceea ce iarăşi contravine prevederilor legale în vigoare. "Suntem prea săraci, ca să ne batem joc de banul public" În cele din urmă, după aproximativ o lună de la demararea procedurilor, Administraţia Patrimoniului Imobiliar, la sugestia arhitectului-şef al municipiului, Andrei Luncan, a desemnat câştigătoare firma "Snow Queen", de care nu sunt străini vicepreşedintele CJ Bihor, Kiss Alexandru, şi viceprimăriţa Biro Rozalia, ceea ce a presupus achitarea sumei de 2,1 miliarde lei doar pentru achiziţionarea sticlei, mai mult cu 1 miliard de lei decât ar fi costat aceasta în cazul acceptării ofertei mai avantajoase. "Sticla oferită de Pyrostop este mult mai groasă decât cealaltă, ceea ce ar fi însemnat o greutate suplimentară pentru structura metalică, care are o vechime de peste 100 de ani. Apoi, am considerat că, pe lângă elementele de siguranţă, modelul ales trebuie să aibă, pe cât este posibil, aceeaşi culoare şi textură cu cea existentă până acum. Drept urmare, am recomandat modelul oferit de Snow Queen, care, chiar mai scump, corespundea cerinţelor noastre. Suntem prea săraci, ca să ne permitem să ne batem joc de banul public. Menţionez, însă, că nu le-am impus acest lucru colegilor mei de la API, ci doar le-am dat o sugestie. Decizia le aparţine", preciza arhitectul-şef al municipiului. "Dosarul" era o singură filă Din dorinţa de a ne satisface curiozitatea, dar mai ales de a fi cât se poate de obiectivi în documentare, am solicitat să ni se prezinte mostrele de sticlă şi ofertele de preţ depuse de cei doi furnizori. Astfel, la îndrumarea directorului tehnic al API, ne-am prezentat la Serviciul Tehnic - Investiţii, unde am avut posibilitatea să cântărim, la propriu, ofertele. Mai bine zis, una dintre ele, căci, culmea, modelul depus de firma Snow Queen nu exista la acest serviciu, alături de celelalte exemplare, aşa cum s-ar impune. Mai mult, solicitând studierea dosarului conţinând cele două oferte, am avut surprinderea să constatăm că exista una singură, şi anume aceea a firmei Pyrostop?!? În aceste condiţii, este firesc să ne întrebăm cum se poate ca birocraţia tipică în astfel de situaţii să fie redusă la maximum, în locul unui dosar stufos, existând doar o simplă coală de hârtie. Ar fi interesant, însă, de ştiut prin care sertar s-o fi rătăcit cealaltă...