Astăzi, creştinii sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci. Crucea a fost preînchipuită în Vechiul Testament: Iacob a închipuit Crucea când i-a binecuvântat pe fiii lui Iosif (Fac. 48, 14); Moise a lovit cu toiagul închipuind semnul crucii (Ex. 14, 16). În anul 312, înaintea bătăliei cu Maxenţiu, lui Constantin cel Mare i se arată un semn sub formă de cruce pe care scria: "In hoc signo vinces", adică "Sub acest semn vei învinge". Şi, într-adevăr, Constantin l-a învins pe Maxenţiu, devenind şi primul împărat roman creştin. Mai târziu, în anul 327, împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a poruncit să se facă săpături în cetatea Ierusalimului, în urma cărora, s-a descoperit Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Patriarhul Ierusalimului a înălţat Crucea spre închinare. Astfel, ziua de 14 septembrie intră în istoria Bisericii ca praznicul Înălţării Sfintei Cruci. Sfânta Cruce este unul dintre primele simboluri creştine. Crucea evocă un eveniment deosebit din istoria mântuirii: jertfa răscumpărării lui Iisus Hristos. Mai mult, ea devine calea de a urma lui Hristos, prin smerenie, aşa cum a urcat El pe Golgota. Crucea nu este un simplu semn. Sf. Ioan Damaschin ne învaţă: "Ne închinăm semnului cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci, chiar dacă este făcută din altă materie decât lemnul. Noi nu cinstim materia, ci semnul, ca simbol al lui Hristos". Ziua Crucii, în tradiţia populară Ziua Crucii este sărbătoarea populară ce a preluat data şi numele din calendarul ortodox al zilei Înălţarea Sfintei Cruci. În această zi, se consideră că pământul, deschis pentru plante, insecte şi reptile la Alexii (17 martie), se închide după un interval de şase luni. De Ziua Crucii, dedicată în mod deosebit culegerii ultimelor plante de leac, se efectuează practici de fertilizare în grădini şi livezi, se pomenesc morţii şi se împart alimente şi vase de ceramică.