Muzeul Țării Crișurilor Oradea - Complex Muzeal a organizat, în parteneriat cu Primăria comunei Vadu Crișului, cu ocazia aniversării a 120 de ani de la deschiderea peșterii Vadu Crișului pentru public, o prelegere susținută de drd. Veress László, muzeograf în cadrul Serviciului de Științele Naturii și Muzee Memoriale. Evenimentul a avut loc vineri, 22 august 2025, de la ora 12.00, la cabana de lângă peșteră, intrarea fiind liberă.

 

La cabana reabilitată și inaugurată în anul 2023 cu ocazia Târgului de la Vama Sării, cei prezenți au fost salutați de către muzeologul Adrian Gagiu, care apoi a dat cuvântul drd. Veress László. Din prezentarea acestuia cei prezenți au aflat, printre altele, că Peștera Vadu Crișului (Peștera de la Cascadă, Peștera Zichy) a fost descoperită de Karl Handl, angajat la calea ferată, la serviciul tehnic, un iubitor al naturii din zona Vadu Crișului. El, în drumețiile sale, a observat că la izvorul pârâului ce formează cascada, la debite mici, deasupra apei, în stîncă, apare un gol prin care trec lilieci. Intuind că acolo se află o mare peșteră, l-a anunțat de descoperirea făcută pe Czárán Gyula, considerat părintele turismului din Munții Apuseni care, în 10 noiembrie 1903, prin dinamitarea blocului de stâncă, deschide peștera. Czárán şi Handl, însoțiți și de preotul reformat din zonă, Veress István, un alt pasionat de natură, fac primele cercetări, după care a urmat amenajarea peșterii, cu podețe și scări de lemn. În data de 27 august 1905 are loc deschiderea monumentului natural pentru vizitare, iar pentru acest eveniment Czárán Gyula face primul ghid turistic al peșterii.  Încă de la descoperire, peștera a fost considerată cea mai frumoasă și cea mai intactă peșteră din Europa și a figurat printre obiectivele turistice și științifice cele mai importante din Bihor.

Peștera, având o lungime explorata de 1.510 metri, fiind amenajata pentru vizitare pe o lungime de 550-600 m, este renumită din punct de vedere biospeologic, mai ales datorită speciilor troglobionte, atât terestre, cât și acvatice, unele endemice. Totodată, aceasta este și habitatul natural a unei numeroase colonii de lilieci, cu diverse specii protejate la nivel european. În peșteră, nu departe de intrare, în galeria laterală, au fost descoperite resturi scheletice ale ursului de cavernă (Ursus spelaeus), care a trăit până în urmă cu 27.000 de ani. În 1969, muzeul orădean reamenajează peștera cu scări și podețe metalice și din beton și o electrifică pe o lungime de 500 m, fiind cea de-a doua peșteră din România în care s-a introdus iluminatul electric, după Peştera Muierilor, de la Baia de Fier (1957). 

Aflată în administrarea Muzeului Țării Crișurilor, în 2004, zona vizitabilă a fost reelectrificată și reamenajată la standarde europene. În perioada 2021-2023, printr-un proiect transfrontalier, Consiliul Județean Bihor a reabilitat cabana de lângă peșteră. Din partea primăriei locale, viceprimarul Hasas Ioan a adus mulțumiri conducerii și colectivului Muzeului pentru organizarea evenimentului și a salutat prezența deputatului Szabó Ödön, care, ca și angajat al muzeului, dar și ca și fost consilier județean, a sprijinit realizarea lucrărilor de reelectrificare a peșterii și de reabilitare a cabanei. Conform deputatului, realizarea cea mai mare a fost când, după retrocedarea cabanei către urmașii familiei Mateescu, Consiliul Județean Bihor a cumpărat fosta cabana. Altfel, publicul nu avea nici acces la vizitarea peșterii, a spus printre altele Szabó Odon.

Evenimentul a continuat cu depunerea unei coroane la intrarea în peșteră, la plăcile comemorative montate în amintirea descoperitorilor și a fost vizitată peștera. La ieșire, impresiile au fost consemnate în cartea vizitatorilor, iar în sat, s-a depus o coroană la placa comemorativă al lui Czárán Gyula. În urma cu 120 de ani, la inaugurarea festivă preotul reformat Veress Istvan a rostit următoarele cuvinte: „Peștera, în fața căreia stăm astăzi, este o nouă mărturie a forței misterioase, nevăzute și impenetrabile a naturii care, încet și sigur, creează enigma greu de descifrat, pe care le așază în fața existenței limitate a omului. Fie ca acest loc să fie unul al păcii, al liniștii sufletești. Să vină aici toți cei care pot să viziteze acest minunat colț al naturii. Să vină oameni de știință, care să cerceteze misterele, insectele și rocile acestei peșteri. Să vină turiștii, care să se bucure de frumusețea stalactitelor și stalagmitelor. Să vină toți cei care vor să păstreze prietenia cu natura. Omul să respecte natura cu dăruire deplină și să fie conștient că în timp ce el e muritor, natura e nemuritoare”.