Vasile Aftenie s-a născut la 14 iunie 1889 în satul Lodroman, comuna Valea Lungă, nu departe de Blaj, într-o familie de ţărani, Petru şi Agafia Aftenie, fiind al doilea dintre cei patru copii.

Urmează liceul la Blaj şi studiile teologice la Roma, la Colegiul "Sfântul Atanasie" şi Institutul "Angelicum", obţinând doctoratul în filosofie şi teologie. La 1 ianuarie 1926 a fost hirotonit preot celib de către mitropolitul Vasile Suciu. Tot în acel an a fost numit profesor la Academia de teologie din Blaj, la catedra de "Istorie bisericească şi Drept canonic", şi rector al Academiei. În 1934 i-a fost încredinţată funcţia de protopop la Bucureşti, mai târziu, cea de vicar arhidiecezan. În 5 iunie 1940, la Sărbătoarea Înălţării Domnului, este consacrat episcop în Catedrala din Blaj, "prin punerea mâinilor Mitropolitului Alexandru Nicolescu". Credincioşii de diferite confesiuni apelau la sfaturile Preasfinţiei Sale şi el ştia să le dea cele mai bune poveţe. Pentru toate aceste calităţi "şi mai ales pentru uşurinţa cu care se apropia de oameni", cei care lucrau pentru distrugerea Bisericii Unite, în 1948, au crezut că episcopul V. Aftenie "va fi o pradă uşor de cucerit pentru cauza lor", căci fără episcopi actul forţat de unificare al Bisericilor nu este valabil. Încercările de a-l determina să-şi lepede credinţa fiind zadarnice, este trimis la închisoarea Văcăreşti, unde, "respingând din nou ofertele făcute, a fost supus unor torturi care reclamau o rezistenţă supraomenească". Acolo a murit, păstrându-şi însă credinţa şi sufletul senin ca în rugăciune; se jertfise pentru Cristos şi Biserica Sa... A fost înmormântat în Cimitirul Belu Catolic de către un preot romano-catolic de la Catedrala "Sf. Iosif", căruia i se ceruse, prin telefon, să facă o înmormântare. La vizita sa în România, Papa Ioan Paul al II-lea s-a rugat la mormintele celor trei martiri, episcopii greco-catolici înmormântaţi în Cimitirul Belu Catolic: cardinalul Iuliu Hossu, ep. I. Bălan şi ep. V. Aftenie. Procesul de canonizare a episcopilor este deja iniţiat, fiind aşteptat momentul finalizării lui.