N-am crezut că ceva poate opri inima unui asemenea om, ca şi Dorel Codoban, Dorelu`din Lazuri de Roşia, cum îl alintam toţi, mai mult sau mai puţin apropiaţi. Şi totuşi, pe 7 februarie, pe un ger năpraznic, calda şi primitoarea sa inimă a încetat să mai bată.

Urcă la Ceruri un rapsod reprezentativ pentru zona Beiuşului, dar devenit simbol al meşterilor populari din întreaga Românie. Tare mă tem că pleacă cel mai reprezentativ dintre făuritorii de vioară cu goarnă. Deşi l-am întâlnit în nenumărate ocazii cu tinerii lângă el, lângă masa lui de lucru, mă tem că încă n-a reuşit să-şi instruiască un urmaş care să ajungă la anvergura personalităţii sale, de adevărat constructor în serie a acestui instrument. Cred că nici el nu se aştepta să plece atât de fără vreme. M-a surprins simplitatea acestui deosebit artist, care a fost pe cât de neîncâlcit, pe atât de profund, în absolut tot ceea ce făcea. De la construcţia viorii cu goarnă, care era, după ce îi dădea viaţă, prelungirea simţurilor sale, până la cântecul pe care-l executa. A fost unul dintre artiştii noştri populari care au înzestrat cu mult har tradiţia şi cântecul, aducându-le din memoria străbunilor noştri, dându-ni-le nealterate şi bucurându-ne cu ocazia oricărei apariţii ale sale în scenă sau lângă noi. L-am văzut ultima dată în Ajunul de Crăciun, la Săvârşin, în fruntea ansamblului folcloric din Roşia, ce-L colinda pe Majestatea Sa regele Mihai I de România. Nici eu, nici primarul Florin Bonca nu ştiam atunci că va fi ultimul său acord de vioară închinat nouă, tuturor celor ce eram lângă el. Îţi mulţumesc, Dorel, în numele tuturor celor pe care i-ai bine dispus prin cântecele viorii tale emblematice: vioara cu goarnă (sau cea cu două goarne, o altă premieră a ta!). Îţi mulţumesc pentru că ţi-ai închinat bună parte din viaţa ta nouă tuturor! Sunt bucuros să fi văzut aprecierea oamenilor pentru tot ceea ce ai făcut, lucru atât de rar, dar sunt la fel de trist pentru că ai plecat atât de devreme, lăsându-ne mai săraci şi mai singuri fără un om ca tine! Dumnezeu să te ierte şi să-ţi facă odihnă în grădina fericirii veşnice, acolo unde, cred, se vor auzi de azi încolo mult cunoscutele tale cântece, dintr-o cunoscută vioară cu goarnă!

Senator Cornel Popa