Momentele comemorative ne aduc în atenţie personalităţi pe care timpul le poate îndepărta din memorie. Azi, la 27 martie, omagiul nostru îl aducem unui mare Episcop greco-catolic de Oradea, Vasile Erdeli, la 150 de ani de la stingerea sa din viaţă.

A fost ,,Unul dintre oamenii providenţiali, chemat să fie părintele, păstorul şi povăţuitorul poporului său", afirmă Iacob Radu, fratele Episcopului Demetriu Radu,  în ,,Istoria Diecezei Române Unite  a Orăzii-Mari ''(1932). Episcopul Vasile Erdeli este urmaşul direct al Episcopului Samuil Vulcan,  marele Arhiereu al Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolică, întemeietorul liceului din Beiuş, liceu ce-i poartă numele. Alături de toţi Episcopii care l-au precedat, Vasile Erdeli  a dat valori de neşters Bihorului. S-a născut în oraşul Macău din Ungaria. A studiat gimnaziul şi liceul la Timişoara şi Oradea, aici, ca elev al ,,Seminarului Greco-Catolic", un an Dreptul la ,,Academia de Drept" din oraşul nostru, Teologia la ,,Seminarul latin" tot din Oradea, continuând studiile teologice la Budapesta şi Viena. În anul 1820 este sfinţit preot. Lucrează scurt timp la Episcopie, apoi este  preot la Beiuş şi paroh la Oradea-Olosig. În anul 1835 este numit Canonic, iar în anul 1843 este consacrat Episcop la Blaj, de către Episcopul Ioan Lemeni. Din partea Bihorului a fost a prezent la solemnitate o mare personalitate, canonicul Ioan Corneli (1762-1848), cel care, după moartea lui Samuil Micu Clain, a continuat să lucreze la redactarea primului nostru dicţionar etimologic ,,Lexiconul de la Buda" (1825). Episcopul a desfăşurat  o vie şi intensă activitate pastorală, a făcut foarte multe vizitaţii canonice, a mărit numărul parohiilor pe o arie cuprinzătoare, inclusiv Banatul, a zidit şi a refăcut 50 de biserici. La inima sa era ,,Seminarul Teologic Greco-Catolic" din Oradea, la care a fost rector într-un timp, şi gimnaziul din Beiuş pe care l-a ridicat la  liceu  cu opt clase de studiu. Este înmormântat în cripta Catedralei ,,Sfântul Nicolae" din Oradea. Numit Episcop al Diecezei de Oradea, îl va avea vicar general pe părintele Ioan Corneli - o alegere excepţională. Vasile Erdeli a  dorit să aibă în Dieceza sa preoţi adevăraţi şi culţi. In prima sa ,,Pastorală" le cere acestora să aprofundeze  neîntrerupt teologia, pentru viaţa spirituală a credincioşilor, pentru cateheză, prin lectură să-şi îmbogăţească cultura generală, să aibă o viaţă cinstită şi evlavioasă: ,,Că mă tem, ca nu cumva, dacă voi veni, să vă aflu pre voi cum nu voiesc, şi voi să mă aflaţi cum nu voiţi" (Iacob Radu ,,Istoria Diecezei Române Unite a Orăzii-Mari", Oradea, 1932, p.111). Le mai cere să celebreze zilnic Sfânta Liturghie, să umble numai în reverendă, să aibă o viaţă de familie exemplară, iar  preotesele să fie exemplu bun pentru întreaga parohie. Episcopul Vasile Erdeli a desfăşurat o vie şi intensă activitate pastorală, a făcut foarte multe vizitaţii canonice, a mărit numărul parohiilor pe o arie cuprinzătoare, inclusiv Banatul, a zidit şi a refăcut 50 de biserici. O deosebită preocupare a avut pentru formarea tinerilor. La inima sa era ,,Seminarul Teologic Greco-Catolic" din Oradea, la care a fost rector într-un timp, şi gimnaziul din Beiuş pe care l-a ridicat la  liceu  cu opt clase de studiu pentru ,,ca acest institut unic naţional în părţile acestea să poată răspândi razele culturii peste întreaga naţiune". Episcopul va introduce limba română ca limbă de predare în locul latinei. Azi, este Colegiul,, Samuil Vulcan", cunoscut datorită valorii sale. Pentru elevii săraci şi sârguincioşi ai ,,Preparandiei" din Oradea,  a acordat burse; dorinţa Episcopului era să aibă învăţători buni în toate şcolile confesionale din Dieceză. Tot Episcopul greco-catolic obţine de la guvernatorul Ungariei, arhiducele Albrecht, înfiinţarea Catedrei de Limba şi literatura română  la Universitatea din Budapesta, numindu-l profesor pe Alexandru Roman, care din 1850 predase  limba română la ,,Liceul Premonstratens„ din Oradea. Susţine ideile lingvistice ale ,,Scolii Ardelene", aceasta fiind produsul Bisericii Greco-Catolice, pentru înlocuirea scrierii chirilice cu litere latine, afirmând că alfabetul chirilic ,,a întunecat simţul naţional şi i-au corupt limba, răpindu-i literle străbune". Unirea cu Roma de la 1700 o vede ca o binefacere pentru români, nu numai spiritual, ci şi cultural, căci ,,au dobândit românii învăţători în Roma, crescuţi şi deşteptători şi luminători naţiunii, care în întunerecul de greci şi de sârbi în tot trupul naţiunii române, s-au limpezit ochii românilor şi a străbătut vederea lor până la Roma[..] au început a cunoaşte şi a simţi că sunt o părticică de sânge roman". Toate acestea îl îndreptăţesc să spună:,,Mărit să fii tu, Blajule ! Inaintea naţiunii române sfânt e numele tău. Tu eşti a doua Romă.( Op. cit. p.129). După 19 ani de păstorire, s-a stins într-o zi de martie... Ne-a lăsat însă amintirea unui mare Ierarh, înzestrat cu multe virtuţi de Atotputernicul Dumnezeu: o memorie şi o minte ageră, clară şi prevăzătoare, credinţă fermă şi fidelitate. A iubit Biserica şi cultura, lor le-a  dăruit, până la jertfă, viaţa.

Biroul de presă al Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică de Oradea