Anul acesta se împlinesc 19 ani de la Revoluţia Română din Decembrie 1989. La Oradea, mişcarea populară a pornit ceva mai târziu decât la Timişoara, Cluj, Arad sau Sibiu. Spre deosebire de alte oraşe, în acele zile, Oradea nu a mirosit a praf de puşcă. Imediat după ce vestea privind fuga dictatorului a fost lansată în eter, în faţa Primăriei din Oradea s-au adunat primii oameni. Până la urmă, orădenii i-au împins în faţă pe cei mai cunoscuţi. Printre aceştia se aflau Mircea Bradu şi Daniel Vulcu. Cu ei au intrat în Primărie alte câteva sute de persoane, care au constituit nucleul de conducere al Comitetului de Revoluţionari şi au condus destinele oraşului şi ale judeţului în acele zile când nimeni nu ştia ce va urma.


Judeţul Bihor este socotit printre primele care a reuşit să se organizeze în debandada ce domnea în acele zile România. Oficial, armata, miliţia sau securitatea nu au tras la Oradea, neînregistrându-se victime în rândul populaţiei. Mai mulţi bihoreni şi-au dat, însă, viaţa atunci, pe baricadele altor oraşe. Cei care au fost prezenţi în decembrie 1989 în mijlocul evenimentelor au devenit revoluţionari cu acte în regulă. Pe lângă o indemnizaţie lunară mai mare decât salariul mediu pe economie, revoluţionarii pot primi sau cumpăra o locuinţă şi spaţii comerciale la preţuri preferenţiale şi cu credite la dobânzi pe jumătate faţă de cele normale, îşi pot garanta creditele nu doar cu veniturile proprii, ci şi cu indemnizaţia de revoluţionar, pot beneficia de teren extravilan şi intravilan, călătoresc gratuit cu tramvaiele şi autobuzele, iar anual au 12 călătorii gratuite pe CFR. De asemenea, primesc gratuit locuri de veci, au acces gratuit la tratamente medicale şi medicamente, sunt scutiţi de taxa radio-tv, precum şi de impozitele pentru locuinţă şi teren. Cei care deţin certificate de revoluţionar se pot pensiona cu cinci ani înainte de limita de vârstă şi primesc, pe lângă pensie, o indemnizaţie egală cu jumătate din pensia pentru vechime în muncă. În judeţul Bihor există câteva zeci de revoluţionari, circa 34 fiind înscrişi în cadrul Asociaţiei înfiinţate la Oradea. Restul, în jur de 60, sunt şi ei revoluţionari cu acte în regulă, după ce au participat la evenimentele din Decembrie 1989 luptând în alte oraşe. Nu trebuie uitaţi nici cei şapte bihoreni care şi-au dat viaţa în timpul Revoluţiei din Decembrie, în Bucureşti, Sibiu şi alte localităţi: Victor Puşcău, Marius Cosma, Adrian Damşe, Adrian Doru, Neculai Tomezei, Nicolae Munteanu şi Nicolae Tudor, ultimul fiind pilotul elicopterului ce a fost doborât în data de 23 decembrie în apropiere de Alba Iulia. Alte două victime s-au înregistrat în Bihor, o femeie din Dolj, împuşcată în apropierea Aeroportului Oradea, şi un bărbat care fusese trimis după muniţie în apropierea Primăriei Remeţi şi a fost accidentat mortal de o maşină.

Printre revoluţionari, oameni simpli, dar şi persoane cunoscute
Revoluţionarii bihoreni sunt din Oradea, Beiuş, Valea lui Mihai, Vaşcău, Săcueni, Cefa, Pomezeu sau Suplacu de Barcău şi au beneficiat, de-a lungul timpului, de mai multe facilităţi. Astfel, printr-o hotărâre a Consiliului Local Oradea din anul 2002, 30 de revoluţionari au primit între 500 şi 3.000 metri pătraţi de teren intravilan, în timp ce 22 de revoluţionari bihoreni au beneficiat de suprafeţe cuprinse între 5.000 şi 20.000 metri pătraţi de teren extravilan. De asemenea, patru au primit spaţii locative în municipiul Oradea, doi dintre beneficiari fiind urmaşii eroilor-martiri. Printre revoluţionarii bihoreni se regăsesc atât oameni simpli, cât şi persoane cunoscute cum ar fi: Ioan Marius Aron, directorul Teatrului de Copii şi Tineret "Arcadia", Mircea Bradu, în 1989 directorul Teatrului de Stat Oradea, Liviu Lupea, şeful Inspectoratului Teritorial de Muncă, Florian Serac, directorul SC Felix SA, medicul Gheorghe Tirla, actorul Daniel Vulcu, preotul Gheorghe Nemeş sau Vasile Blaga, pe atunci directorul Uzinei mecanice Ştei. De asemenea, printre persoanele care deţin un certificat de revoluţionar s-au numărat nu mai puţin de patru "miliţieni", Aron Mateaş, Teofil Moş, Liviu Gogoneaţă şi Nicolae Balaciu, dar şi Ion Bordei, general în cadrul MApN. Dacă pentru majoritatea celor care deţin un certificat de revoluţionar, această calitate nu a însemnat decât o recompensă morală dublată de obţinerea unor beneficii materiale care nu le-au schimbat prea mult viaţa, pentru alţii, titlul de participant la revoluţia din 1989 a fost o adevărată pistă de lansare. Astfel, Vasile Blaga a devenit, după 1990, parlamentar, prefect, şef al vămilor, ministru al Administraţiei şi Internelor, Florian Serac a devenit parlamentar, iar mai apoi prefect, Aron Mateaş a fost promovat şef al Poliţiei Rutiere, în timp ce Teofil Moş a fost avansat până pe postul de adjunct al şefului IPJ Bihor.