La Girişu de Criş, Generaţii la rând îşi aduc aminte de trenul Oradea - Cheresig ca unic mijloc de transport pentru călători, de legătura dintre sat şi oraş şi de transportul de materiale de construcţii pentru ridicarea caselor de locuit sau piatră pentru drumuri. Cândva exista un proiect, înfiinţarea unui punct de trecere, o "vamă", la Cheresig, legătura cu Ungaria. Linia ferată de pe această rută a devenit avantajoasă şi pentru producătorii agricoli cultivatori de sfeclă de zahăr, varză de Toboliu, pepeni verzi etc. La halta CFR Girişu de Criş, de exemplu, există şi acum o rampa amenajată pentru un centru de recepţionare/preluare a sfeclei de zahăr, de unde era transportată la fabricile de zahăr din ţară. Pământurile din satele Tărian, Giriş, Toboliu, Cheresig, Roit, Sânnicolau Român etc. sunt cele mai roditoare pentru sfecla de zahăr, aducând venituri însemnate satului, dar şi truditorilor pământului. De când calea ferată pe această rută a încetat să mai fie utilizată atât de intens, reducându-se numărul de curse şi, în cele din urmă, chiar abandonând calea ferată Oradea - Cheresig, s-au împuţinat şi producătorii agricoli profilaţi pe cele mai importante culturi. Aşa se întâmplă că la Fabrica de zahăr din Oradea se aduce materia primă pentru fabricarea zahărului, sfecla, din alte judeţe, iar capacitatea fabricii de producţie se reduce în fiecare an. În loc să avem zahărul nostru românesc, am ajuns să importăm cu costuri ridicate din alte ţări. Mai mult decât atât, imobilele CFR-ului au ajuns în paragină, pradă răufăcătorilor, cu pereţii sparţi, fără duşumea... Nimeni nu ia nici o măsură pentru a îndrepta lucrurile. Clădirea principală a gării - altă dată, o construcţie cochetă, cu sală de aşteptare, casă de bilete, birouri, precum şi locuinţe, la etaj - a ajuns într-o stare deplorabilă. Au dreptate cetăţenii din Giriş când afirmă că drumul fierului Oradea - Cheresig şi construcţiile lui, care au contribuit direct pe vremuri la modernizarea agriculturii şi a satelor Toboliu, Cheresig, Sântandrei, Palota etc., astăzi au ajuns bătaie de joc, fără stăpân, supuse deteriorării pe zi ce trece.