Întâlnire cu Beckett, "Aşteptându-l pe Godot"
Sala studio a Teatrului de Stat Oradea a devenit arhiplină pentru iubitorii teatrului care au dorit să urmărească în premieră piesa "Aşteptându-l pe Godot", de Samuel Beckett, operă scenică montată de Emil Sauciuc, care a semnat şi ilustraţia muzicală a spectacolului.
Vineri, celebrul text a dramaturgului Samuel Beckett s-a jucat pentru prima dată în această stagiune . Piesa are două acte care sunt similare ca şi acţiune, încep la fel şi se termină la fel, este o tragic-comedie în care predomină absurdul existenţei, iar textul piesei vorbeşte despre moarte, speranţă, renunţare şi neputinţă. "M-am gândit la textul lui Samuel Bekett pentru că este o piesă care tratează un subiect delicat, prezintă o lume postatomică, în care oamenii de abia pot trăi cu ajutorul aparatelor, în care întâlnirea cu ceilalţi oameni este un lucru primordial, iar socializarea este un lucru principal, o lume care se reface după o explozie atomică", ne-a declarat regizorul Emil Sauciuc. Doi vagabonzi, prieteni foarte buni, Estragon (interpretat de actorul Petre Ghimbăşan) şi Vladimir (Richard Balint), îşi omoară timpul aşteptând salvarea, mântuirea, adică pe Godot. Cei doi prieteni încearcă de mai multe ori să îşi separe drumurile, însă îşi dau seama că nu pot trăi unul fără celălalt, ba mai mult reuşesc să se descopere unul pe altul prin relaţiile dintre ei. Mai apar alte două personaje Pozzo (Sebastian Lupu) şi Lucky (Tiberiu Covaci), care simbolizează relaţia dintre stăpân şi slugă, relaţia de putere dintre oameni. Marea problemă a personajelor este memoria, ei nu mai ştiu ce au făcut ieri, cine sunt, de unde vin, ce caută. Al cincilea personaj al piesei este Băiatul ( interpretat de Pavel Sîrghi), care aduce veşti de la Godot. În concepţia regizorului, băiatul este pur, e îngerul, e legătura dintre divinitate şi pământ. Decorul şi costumele au purtat semnătura tinerei scenografe Oana Cernea. "Pentru mine, această piesă a lui Samuel Beckett a fost o mare provocare. Am creat o lume de coşmar, o lume sfârşită în care copacul simbolizează aşteptarea. Singurele lucruri care îi ţin în viaţă pe oameni sunt prietenia şi speranţa. Referitor la costumele lor, am dorit să scot în evidenţă faptul că sunt nişte oameni pe jumătate roboţi, omenirea este în declin, iar ei sunt ţinuţi în viaţă de aparate", a subliniat Oana Cernea. Originalitatea şi modul de interpretare a actorilor a fost frunctificat din plin de spectatori, care nu au ezitat să le mulţumescă prin aplauze care i-a adus de mai multe ori în scenă pe protagonişti. În finalul spectacolului, Emil Sauciuc s-a arătat mulţumit de prestaţia actorilor.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.