La Căminul social de cazare temporară, Tineri fără şanse de a trăi normal, de unde răzbate plânsul înăbuşit Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători ale lumii creştine. De Naşterea Mântuitorului, creştinii de pe întreg pământul merg, împreună cu copiii lor, la Slujba de Crăciun. Seara de Ajun este cea mai aşteptată din tot anul. Copiii ştiu că, dacă au fost cuminţi, Moş Crăciun le va aduce cadourile mult dorite. La noi, în Oradea, există tineri pe care Moşul i-a uitat. Sunt cei care, acum când toată lumea se pregăteşte de sărbători, nu au casă, vor sărbători sărăcăcios la Căminul social de cazare temporară nr. 1, de pe str. Abatorului. Imaginea este dureroasă pentru oricine are o fărâmă de suflet. Rădulescu Robert Romeo de curând a împlinit 30 de ani. A terminat o şcoală profesională, unde a învăţat o meserie de zugrav-vopsitor. Când a terminat şcoala şi avea peste 18 ani, nu numai el, dar şi alţi colegi, au fost daţi afară şi i s-a spus să meargă unde va vedea lumea cu ochii. Având defecţiuni de vedere tânărul, nu a avut norocul să fie angajat de nimeni. Părinţii lui, nişte oameni bolnavi, locuiesc pe str. Transilvaniei, la nr. 33, într-o locuinţă cu o singură cameră. Nu a mai putut să locuiască cu părinţii din lipsă de spaţiu. "Cum să stau în condiţii precare când nici biata mamă nu avea unde să se dezbrace, eu din bun simţ am plecat la ASCO să mă ajute să primesc un loc la cămin. De doi ani, stă cazat temporar la camera nr. 3. Trăieşte dintr-o pensie de la Asociaţia de nevăzători, de 700.000 lei pe lună. În situaţia lui mai sunt şi nişte fete cazate temporar la Căminul social. Două colţuri de pâine puse la păstrare pentru o masă de prânz sunt singurele lor alimente. Aceşti tineri sunt condamnaţi la o cruntă luptă pentru supravieţuire. După ce expiră termenul de cazare, vor fi daţi afară. Din start ei nu au nici o şansă de a trăi normal. Robert (zis Robi) se ocupă, duminica şi lunea, cu vânzarea, pe trotuar, a unor lucruri vechi, adunate de prin tomberoane, ca să-şi cumpere pâine. Întrebaţi fiind aceşti tineri necăjiţi ce ar putea face pentru a-şi îmbunătăţi viaţa, au răspuns că ar vrea să lucreze, oricât, doar pentru mâncare şi un acoperiş propriu deasupra capului, nu la cămin. Păcat că ei se consideră marginalizaţi. Din sufletul acestor tineri răzbate un plâns înăbuşit, iar pentru ei Moş Crăciun, deşi este aşteptat cu ardoare, nu este sigur că va veni. Până atunci, ei mulţumesc Administraţiei Sociale Comunitare Oradea că le-a făcut un bine ca să nu doarmă alături de aurolaci, prin canale. Rămân cu speranţa că, o dată, tot vor fi integraţi în societate.