La numai două săptămâni de când un jurnalist a reuşit să intre în posesia plicului cu subiecte de la proba de istorie a Testelor Naţionale, un altul cumpără, cu 50 de lei, subiectele la proba de română de la Bacalaureat, după un scenariu diferit, dar care dovedeşte aceleaşi fisuri grave din sistem. O jurnalistă de la un cotidian central a venit, ieri dimineaţă, la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în sala unde a avut loc extragerea subiectului pentru proba scrisă de limba şi literatura română, având în geantă testele cumpărate de la elevi, cu câteva ore în urmă. Întrucât ministrul Educaţiei nu anunţase nimic legat de incidentul privind cumpărarea subiectelor, jurnalista a aşteptat să fie extras subiectul, apoi a relatat celor prezenţi cât de simplu a fost să intre în posesia "preţioaselor hârtii". Ideea i-a venit la o petrecere, când mama unui elev i-a spus că nu se teme de examen întrucât, cu o mie de euro, poate cumpăra subiectele. S-a dovedit că "pontul" a fost bun, întrucât, în noaptea de duminică spre luni, câţiva elevi i-au adus într-un loc public, adică în Piaţa Victoriei, subiectele, sigur nu originale, ci nişte transcrieri ale acestora şi "ceva idei" pentru rezolvarea unor cerinţe. Câteva ore mai târziu, unul dintre inspectorii de română care au elaborat subiectele a recunoscut că ceea ce era înscris pe foile prezentate de ziaristă reprezenta doar transcrierea subiectelor originale. Mai simplu, nici că se poate. Acum însă "o armată de poliţişti şi procurori" anchetează cazul. Sunt adunate amprente, se iau declaraţii şi se aşteaptă sentinţe. Cine a putut să-şi rişte libertatea pentru a divulga subiectele la Bacalaureat? Oare cu cât s-ar fi îmbogăţit cel care a recurs la un astfel de gest? sunt întrebări fireşti după izbucnirea acestui scandal. În principiu, subiectele pot fi cunoscute de către inspectorii care le redactează. Apoi, urmează etapa sigilării plicurilor. Dacă inspectorii de română au prea multe plicuri de sigilat, pot cere ajutorul unor colegi. Din acest moment, numărul suspecţilor din Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare poate creşte în funcţie de câte ajutoare au fost solcitate, iar aceasta rămâne să stabilească anchetatorii. Ulterior, frauda este posibilă doar prin distrugerea plicului, pentru că acesta are lipiţi doi fluturaşi cu inscripţia MEdC, pe fiecare din ei fiind aplicate ştampile ce nu pot fi falsificate, deoarece sunt realizate de Monetăria Statului şi au mai multe elemente de siguranţă. Plicurile astfel securizate sunt preluate sub pază şi trimise la inspectoratele şcolare, unde rămân cel puţin 24 de ore, dacă nu chiar 48. Aici ar putea fi al doilea punct de unde ar putea fi divulgate subiectele, potrivit unei declaraţii oficiale, doar prind deteriorarea plicului. De la inspectorate, subiectele ajung în centrele de testare cu una, cel mult două ore înainte de proba din ziua respectivă. Chiar dacă mijloacele jurnalistice prin care cei doi reprezentanţi ai mass-media au intrat în posesia subiectelor sunt diferite, ele dovedesc un singur lucru: există oameni în sistemul public de educaţie dispuşi să vândă subiecte sau să le distribuie preferenţial. Dincolo de această situaţie, este vorba de existenţa unei fisuri în sistem, multă relaxare, rutină şi nepăsare. După incidentul de la Testele Naţionale au căzut două capete: cel al directorului SNEE, Adrian Stoica, şi cel al secretarului de stat Paloma Petrescu. Poate de această dată va pleca însuşi ministrul Educaţiei, al cărui "cap" îl vor cu ardoare unii liberali, în frunte cu premierul Călin Popescu Tăriceanu. Din punct de vedere penal, unii oameni ar putea să răspundă pentru aceste fapte. Politic, ar putea fi luate decizii severe sau nu. Sistemul ar putea însă să rămână acelaşi, cu slăbiciunile sale cronice.