Teoria (re)formei fără fond(uri) Facem reformă? Bineînţeles că facem. Dar nu pentru amărâţii care aşteaptă să o vadă, ci pentru urechile celor dinafară, care contează. Hârtii vânturate. Hârtii trimise spre a scoate vorbe de apreciere şi... cam atât îţi vine să zici: Ba nu. Chiar invers! Psihiatria a fost o filă separată în dosarul aderării. Suntem criticaţi de UE pentru că avem prea puţine paturi de spital pentru bolnavii psihici, că am redus prea multe. Facem ca atare şedinţe, ne criticăm, ne luăm angajamente, până intrăm în UE, apoi, pe ascuns, mai reducem din paturile de psihiatrie. Facem reformă, cu ce? Se estimează necesarul la 90 milioane de euro (pe ţară) şi alocăm 1 milion, de 10 ori mai puţin decât anul trecut (anul anterior intrării) şi de 90 de ori mai puţin decât necesarul estimat. În condiţiile în care 70% din bugetul de investiţii a M.S.F. a fost returant guvernului. Concomitent, din taxa pe viciu s-au încasat 175 milioane euro (bani din buzunarele populaţiei), cică "pentru sănătate", dar nu se foloseşte niciun leu pentru sănătate, se returnează toţi guvernului care îşi vede de datoriile electorale. Minţim? Nu minţim! Facem reformă! Cică, astfel, disperaţi, cei din teritoriu vor face proiecte prin care vor smulge bani europeni cu care se va săvârşi reforma. Adică noi vă furăm ceea ce vi se cuvine ca să vă obligăm să vă fluiere mintea cum să stoarceţi bani europeni. Ei, aşa-i când eşti în reformă şi promiţi! De fapt, oficialităţile se debarasează de probleme şi le aruncă din vârf cât mai la vale. Un exemplu: Spitalul din Nucet. Era resimţit ca o povară sanitară. S-a rupt, jumătate fiind transformat în centru medico-social şi apoi dat Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale. "Lasă că iau din banii de pensie şi din alte fonduri!" N-a mers. Centrul a rămas 3-4 luni nefinanţat, trăind din fonduri împrumutate tot de la sănătate. Apoi, onor ministerul a găsit soluţia: "Descentralizăm!" L-au dat Consiliului Judeţean. Ce vor face consiliile judeţene cu aceste centre? Îşi vor măcina banii cu ele? Le vor da comunelor care nu au bani şi le vor închide? Le vor da altă destinaţie? Facem reformă! De fapt, această pasare a responsabilităţii la nivele tot mai inferioare se produce în toate sectoarele. Ei, cei de sus, trebuie să rămână doar cu pârâitul microfonului şi datul din deget! Dar răul nu este doar atât de simplu. În minister ce face cabinetul din dreapta nu ştie ce face cabinetul din stânga şi invers. Paralelismele decizionale sunt aiuritoare. Un dosar depus are toate şansele de a se pierde de trei ori, până când e depus cel de-al patrulea. Problema devine cronică sau moartă. Lipsa de concepţie unitară, de gândire sistemică pare a fi desprinsă din poveştile cu oligofreni. Dau ca exemplu tabloul clinicii în care lucrez. Ca proprietate spitalul aparţine primăriei, de finanţat îl finanţează Casa de asigurări, de coordonat îl coordonează M.S.F. prin D.S.P., dar eu sunt angajatul M.E.C., plătit prin universitate şi controlat de spital. Prin lege fiecare pacient are dreptul de a-şi alege medicul şi unitatea sanitară, aşa încât lucrăm fiecare şi în ambulator. Ambulatoriul este prin lege parte din structura spitalului. Ei bine, M.S.F. are un proiect printr-o structură, care este proprie invenţie, "mă rog nişte posturi acolo...", ca ambulatoriul să fie finanţat administrativ şi funcţional de Consiliul Judeţean, reţetele plătite de C.A.S., personalul plătit prin intermediul spitalului etc. Nu le înşir pe toate. Am dat doar un mic şi simplu exemplu pentru a arăta cât de mult le-a încâlcit Dumnezeu minţile. Pentru a creiona tabloul complet ar trebui să mai înşir câteva zeci de contradicţii, aberaţii şi inversiuni decizionale. M.S.F. nu este singurul cu aceste monstruozităţi organizatorice şi funcţionale. Toate sunt la fel. Te miri că mai funcţionează ceva. Recent, preşedintele Băsescu a dat semnalul declanşării reformei sistemului politic românesc prin reforma sistemului electoral. Oricât de mult ar fi încetinit, ceea ce nu este deloc de dorit, drumul este fără întoarcere. Cu această reformă se va termina cu perioada tranziţiei din politică. Referitor la haosul administrativ, întrebarea care se pune este dacă avem noi, sau când vom avea, un premier, cu suficient sânge în... vână şi destulă minte în căpăţână, ca să facă reforma administrativă de sus până jos a structurilor executorii şi a oamenilor care în aceste structuri ocupă poziţii de decizie, interpretare şi execuţie a legii? Există oameni suficient de profesionişti, inteligenţi şi copţi (P.I.C. cele trei calităţi necesare unui P.I.C.) pentru a gândi principiile acestei reforme, atât în ceea ce priveşte instituţiile, cât şi oamenii? De fapt, reforma trebuia începută în România cu restructurarea sistemului politic şi a administraţiei. Din cauza lipsei lor, toate celelalte reforme au prins mucegai. Abia apoi vor putea începe adevăratele reforme.