În timp ce, de 1 Mai, occidentalii protestează încă pentru a căpăta noi drepturi, românii se aruncă pe mici şi bere. Obiceiul sărbătoririi "în natură" a zilei de 1 Mai datează din anii `60, de când economia ţării s-a mai ameliorat după război. Comuniştii, în dorinţa de a arăta ce bine o duc muncitorii, au organizat adevărate chermeze şi sărbători câmpeneşti, unde muncitorii trebuia să se simtă bine. Înainte de război, singurii privilegiaţi care ieşeau la iarbă verde, de 1 Mai, erau patronii muncitorilor... O sărbătoare "comunistă" de sorginte americană Este un lucru cunoscut de majoritatea dintre noi faptul că 1 Mai a devenit Ziua Internaţională a Muncitorilor după tragicele evenimente petrecute în anul 1886, în Chicago. În data de 1 Mai al aceluiaşi an, cea mai mare organizaţie sindicală din SUA a chemat la o grevă generală. Manifestaţiile au avut loc paşnic, în câteva localităţi mai mari având loc altercaţii între poliţişti şi muncitori, care, însă, nu s-au soldat decât cu câţiva răniţi. În schimb, mişcările muncitoreşti din Chicago s-au transformat, în zilele următoare, în adevărate lupte de stradă. Istoria a demonstrat ulterior că cei care au pornit acţiunile violente din Chicago nu au fost muncitorii care demonstrau paşnic, ci membrii unor grupări radicale anarhiste din oraş. Buni vorbitori, şefii acestor organizaţii au luat cuvântul în faţa demonstranţilor şi i-au manipulat după voia lor, împingându-i spre luptă cu forţele de ordine. Totul a pornit de la o bombă aruncată în mijlocul forţelor de ordine, de unul dinre anarhişti. Imediat, poliţiştii au deschis focul asupra muncitorilor. Au fost arestaţi, pe nedrept, opt dintre liderii sindicatelor din oraş. Dintre aceştia, s-a demonstrat ulterior că şapte nu au fost de faţă în momentul în care bomba a fost aruncată spre poliţişti. Cu toate acestea, cei opt au fot condamnaţi la moarte. Câţiva ani mai târziu, patru dintre ei au fost spânzuraţi, în timp ce un alt lider s-a sinucis în celulă. Ceilalţi trei condamnaţi au scăpat, după ce s-a demonstrat că nici unul dintre cei opt nu a fost vinovat. Muncitorii au obţinut reducerea zilei de lucru la opt ore, precum şi alte avantaje. De atunci, există obiceiul ca, în fiecare an, de 1 mai, muncitorii să demonstreze paşnic, cerând noi drepturi. Singurele ţări în care mai au loc de 1 Mai demonstraţii ale muncitorilor sunt SUA, Australia şi ţările din vestul Europei. De Armindeni, vin roşu şi... iarbă verde Ziua de 1 mai, dedicată şi zeului vegetaţiei, protector al vitelor, cailor, holdelor semănate, viilor şi livezilor, se mai numeşte Armindeni, în Transilvania, Banat, Bucovina şi Moldova, sau Sângiorz, în Muntenia şi Oltenia, unde este prăznuit la 23 aprilie. În Ţara Lăpuşului, el este sărbătorit la Rusalii. Obiceiurile specifice acestei zile sunt: împodobirea cu ramură verde, substitut al zeului vegetaţiei, a stâlpilor porţilor şi caselor, a intrărilor în adăposturile vitelor şi în alte anexe gospodăreşti pentru protecţia oamenilor şi animalelor de forţele distrugătoare ale spiritelor malefice; fixarea în curte, în mijlocul satului, la stâna de oi, în ţărână, între hotare, a unei prăjini înalte cu ramuri verzi în vârf sau chiar a unui arbore întreg curăţat până spre vârf de crengi şi împodobit cu cununi de flori şi spice de grâu numit Arminden, Maial, Pomul de Mai; organizarea petrecerilor câmpeneşti, la iarbă verde, la pădure, la vii şi livezi, unde se mânca miel fript şi se bea vin roşu amestecat cu pelin, pentru schimbarea sângelui şi apărarea oamenilor şi vitelor de boli, în special de ciumă, asa cum rezultă dintr-o veche strigătură populară: "Frunză verde de pelin, / Iată-ne la Armindeni, / Beau mesenii şi mănâncă, / Şi de ciumă nu li-e frică!"; rostogolirea (tăvălitul) prin iarbă, spălarea pe mâini şi pe faţă cu rouă; chemarea pe nume a strigoilor pentru a-i împiedica să fure mana vitelor cu lapte şi a holdelor semănate; semănarea primelor cuiburi de fasole şi castraveţi. Local, Armindenul se considera început de vară şi limita calendaristică până când se mai putea semăna porumbul. Astăzi, prima zi din luna mai nu mai este dedicată unei parade sau unui marş prin faţa uzinei, ci a devenit un grozav prilej de picnic, poate nu cu totul întâmplător. Pentru tradiţiile europene, această zi era momentul în care natura revenea total la viaţă, ziua zeităţilor vegetaţei. În acest an, ziua de 1 Mai va fi şi ziua în care, în mod oficial, Uniunea Europeană va primi 10 noi membri, foste state comuniste din centrul şi răsăritul Europei.