În ghioc, lui Varujan Vosganian i s-a arătat un fotoliu ministerial, dar litera "B" pe care a desluşit-o emoţionat nu se referea la Bruxelles, ci la Bucureşti. Vorba cronicarului: "Neştiutoare firea omenească de lucruri ce vor să fie pe urmă". A plecat la drum de seară cu bucurie şi s-a întors cu necaz. Iată însă că o ciudată potriveală a făcut ca, într-o zi de marţi, Vosganian să fie aprobat de Parlamentul României în funcţia de ministru al Economiei, iar Leonard Orban de cel European, pentru postul de comisar pentru Multilingvism. Vosganian se poate consola cu vorba din bătrâni, cum că-i mai bine să fii ministru al Economiei şi Comerţului în satul tău, decât comisar pentru Multilingvism la oraş. E adevărat că pe bani mai mărunţei. Şi, poate, şi pentru vreme mai scurtă. Dacă Orban are asiguraţi doi ani de mandat, ursitoarele politice îi menesc lui Vosganian cel mult vreo şase luni… De aceea, ca să i se pară mai lungi, Varujan a anunţat deja că va repara ceasul de pe MEC. Oricum, după lupte grele, în sfârşit s-a făcut dreptate. Nu se putea ca tocmai domnul Vosganian, care de la patuzsopt în Cameră, să rămână, mă-nţeledzi, fără coledzi, cum ar spune Nenea Iancu. Nu s-a putut comisar, nu s-a nimerit vicepremier, merge şi ministru. E genul de poveste care l-ar entuziasma şi pe Paulo Coelho. Dacă ţi-e scris să ajungi în Cabinet, o să ajungi în Cabinet, chiar dacă Băsescu se face luntre şi punte. Nimeni nu se poate pune cu destinul omului!