Când vine vorba de inventivitate, românul, se ştie, nu stă rău. Se pricepe de minune să găsească soluţiile care să-l scoată din impas. Cinstit, dar mai ales necinstit, face tot posibilul să scoată bani din orice. O asemenea metodă este furtul din buzunare, practicat în tramvaie, în supermarket-uri şi în orice loc aglomerat. Ne-am obişnuit cât de cât cu metodele de operare ale hoţilor, pe care le cunoaştem din experienţele noastre sau ale celorlalţi. S-a pus însă la punct una nouă! Uite portofelul, nu e portofelul! Furtul din buzunare, practicat mai ales în tramvaie, necesită o tehnică, o pregătire riguroasă şi o îndemânare aproape de invidiat. Rromii, care reprezintă majoritatea celor care se îndeletnicesc cu acest lucru, adoptă strategii din cele mai diverse. "Decapitând" poşetele de mânere cu ajutorul lamei , înghesuindu-se şi pur şi simplu băgând mâna în buzunarul celuilalt, aceştia ne deposedează de propriile bunuri. Şi dacă la început nu ştiam unde şi cum ne-a dispărut portofelul, acum, călătorii s-au obişnuit să îşi păzească buzunarele la vederea rromilor, cunoscând, deja, toate aceste strategii. Aşa că s-a pus la punct una nouă! Au, inima mea! În timp ce tramvaiul se află în mers, unui călător "suferind de inimă", ce-i drept mai tuciuriu, i se face brusc rău. Oamenii, de bună credinţă, încearcă cu disperare să oprească tramvaiul şi să îl ajute. "Bolnavul" are şi o familie aflată, însă, în celălalt capăt al vagonului şi care încearcă cu disperare să ajungă lângă "suferind". Pentru acest lucru este necesar să treacă prin mulţimea de oameni agitaţi şi speriaţi de eveniment. Şi trec! Că doar îi lăsăm! Nu e momentul să facem discriminări rasiale tocmai în asemenea momente! Ba, chiar ne bucurăm, când reuşim să oprim tramvaiul şi îi ajutăm să coboare. Dă-i Doamne românului mintea de pe urmă! Şi uite aşa se creează agitaţie în rândul călătorilor, care numai la buzunare nu se mai gândesc. O dată busculada creată, nimic nu îi opreşte pe rromi să ajungă lângă "bolnav" cu portofelele noastre cu tot. Nu mică ne e mirarea când, coborând, cel care se dădea de ceasul morţii o ia la sănătoasa cu familie cu tot! Abia atunci, când este prea târziu, ne dăm seama de cele întâmplate şi de faptul că am fost furaţi. Ne vom obişnui şi cu asta! Ce se întâmplă, însă, dacă, într-o bună zi, cineva chiar va face un atac de cord în tramvai? Vom sta liniştiţi, păzindu-ne buzunarele, ştiind din experienţele trecute că facerea de bine e...?