Îndrăgita interpretă Florica Duma şi-a dedicat întreaga viaţă melosului popular, fiind un nume de referinţă în interpretarea şi promovarea cântecului şi portului popular bihorean de-a lungul unei vieţi artistice exemplare. S-a născut pe 9 decembrie, în cătunul Cărănzel, comuna Lăzăreni, o zonă bogată în folclor, unde radioul şi televiziunea au pătruns mai târziu.

Nu a rupt niciodată legătura cu lumea satului, dovadă că şi astăzi se întoarce cu drag acasă, atrasă de mirosul de flori, de ţarină, de cuvintele frumoase şi sincere ale oamenilor din acele părţi. Florica Duma a început să cânte de la vârsta de 9 ani, iar trei ani mai târziu urca deja pe scenă, la Lăzăreni. "În copilărie, mă duceam cu traista, cu gâştele ori cu vacile, cântând în sticla de lampă sau în borcan...", îşi aminteşte ea. Primul premiu l-a obţinut în cadrul unui concurs organizat la Ştei. De-atunci a participat la numeroase festivaluri atât în ţară, cât şi peste hotare, în Italia bucurându-se de un mare succes. Nu ţine însă cont de premiile şi diplomele obţinute, pentru că, spune ea, publicul este cel care te urcă şi te coboară. Totodată, a editat şi o culegere cu texte şi melodii din zona Bihorului, precum şi din zonele de interferenţă, iar din 2000, a scos şase CD-uri de colinde şi muzică religioasă. "Cântecele adevărate trebuie să miroase a ţarină şi a munca câmpului. Am crescut cu cântecul în casă. Cântecul popular este viaţa mea. Cânt toată ziua, de dimineaţa până seara, şi n-o să mă oprească nimeni", mărturiseşte artista. Recent, a finalizat cel mai nou CD cu 20 de piese, având o durată totală de 80 de minute, care urmează să iasă în curând pe piaţă. Discul este produs de Studioul Sonic, din Oradea, sub egida lui Horia Boncuţ. Acompaniamentul muzical, asigurat cu instrumente originale, este semnat de Dumitru Negrean şi Cătălin Ardelean. Textele şi melodiile sunt moştenire de la tatăl său, Constantin Duma, mare rapsod din zona Bihorului.

Sfatul pe care îl dă tinerilor artişti de muzică populară este să nu culeagă cântece de pe internet, ci să meargă la ţăranii de prin sate şi comune, să ia legătura cu ei, cu graiul şi cântecele lor autentice, pentru că acolo există folclor adevărat.