Înfiinţată la 13 aprilie 1902, sub denumirea de "Societatea de Vânătoare din Beiuş", asociaţia urmaşilor Dianei a funcţionat sporadic, aceasta reînfiinţându-se, practic, la 17 septembrie 1919, numele fiind acum schimbat în "Societatea Vânătorilor din Beiuş". În perioada 1940-1950, societatea se va numi "Sitarul", după care activitatea vânătorilor şi pescarilor sportivi a fost restructurată sub forma unei "organizaţii de masă". După anivesarea centenarului, în 2002, într-un cadru larg, solemn, vânătorii au sărbătorit primul an din cel de-al doilea veac de activitate într-un mod mai restrâns şi, implicit, intim, masa festivă având loc la clubul Grupului Şcolar "Ioan Ciordaş". Dintre realizările anului 2002-2003, secretarul Filialei de Vânătoare şi Pescuit Sportiv a menţionat creşterea numărului de membri, dacă vânătorii sunt tot vreo 290, pescarii fiind cu 150 mai mulţi, ajungându-se la un total de 700 de împătimiţi ai firului întins înscrişi în asociaţia beiuşeană. Vasile Birău şi Iosif Tocoian, preşedinte, respectiv membru în Comitetul F.V.P.S. Beiuş, au precizat că în acest an Consiliul Local Beiuş a concesionat un teren în vederea ridicării noului sediu al filialei. Până la sfârşitul lui 2003, vor fi finalizate toate documentele necesare începerii construcţiei, aceasta urmând să fie făcută sub forma unei cabane din lemn. Prezent la aniversare, Florian Hârcă, preşedintele Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, a promis tot sprijinul financiar posibil pentru împlinirea îndrăzneţului proiect al colegilor beiuşeni, acela de a-şi făuri un nou sediu. Până una alta, secretarul Sorin Ile ne-a anunţat că sezonul de vânătoare la mistreţ şi fazan stă să înceapm, iar pe lângă trofeele ce pot fi obţinute în urmărirea acestora, pădurile din cele opt fonduri de vânătoare mai ascund prin hăţişurile lor şi căprioare, cerbi, iepuri, lupi, urşi şi chiar râşi. Atenţie, însă, la urşi nu e voie, iar cele câteva familii de râşi semnalate sunt ocrotite de lege!