Fabricarea butoaielor, o îndeletnicire aproape uitată
În rândul clădirilor de pe strada Griviţei din Oradea, în dosul Cetăţii, la numărul 17, pare a fi o întreprindere ce nu are stăpân. Cel puţin aşa arată la prima vedere. La poartă sau la intrarea în curte nu există nici măcar o plăcuţă de identificare, cum ar fi normal. Nişte stive, scânduri late şi groase arată că se prelucrează lemn.
În toată ţara, în municipiu şi judeţ, se ştia, până nu demult, că aici, la Oradea, funcţionează o fabrică vestită pentru calitatea butoaielor de diferite capacităţi volumetrice, 500-1000 litri şi chiar mai mult. Toamna trecută, un delegat din zona Valea Călugărească a bătut la poarta fabricii de butoaie pentru a achiziţiona astfel de vase din lemn pentru vinuri alese. Dar nu a avut noroc. A rămas stupefiat, nu se aştepta ca fabrica să-şi fi schimbat profilul în producătoare de scaune. Întrebat cine mai fabrică butoaie, un individ i-a răspuns cam în doi peri: "moţii de la Scărişoara". Într-adevăr, cu ei avem noroc şi cu alţi meşteri puţin cunoscuţi în modelarea lemnului în scopul de obţine obiecte de uz gospodăresc. Confecţionarea butoaielor din lemn nu este numai o meserie, ci o artă, aceea de a face lemnul de dud, fag, stejar etc. să se modeleze sub presiunea vaporilor cu temperaturi înalte. Butoaiele din frag, de exemplu, sunt de neînlocuit în păstrarea rachiurilor, dându-le culoarea şi aroma mult apreciată de consumatori. Renumita băutură din clasa vinurilor spumante, şampania (Champagne), nu se poate fabrica decât în butoaie de lemn, pentru că vasele de metal sau plastic nu sunt recomandate. Din 1989, fabrica de butoaie de pe str. Griviţei din Oradea nu mai există. Marii procesatori de vinuri au în inventar butoaie ce depăşesc 100 de ani. Ele vor trebuie înlocuite tot cu butoaie din lemn, dacă se doreşte obţinerea unei băuturi ecologice, sănătoase. Nu se ştie dacă în Oradea va mai fi vreodată o fabrică de butoaie, dar generaţiile viitoare merită să afle că aici a existat cândva o fabrică importantă pentru economia naţională. Dogarii români şi cei care confecţionau putini de brad şi ciubăre, precum şi scărarii de la munte au fost întotdeauna apreciaţi peste hotare. Din meseria lor, aceştia şi-au câştigat pâinea de toate zilele, devenind, totodată, vestiţi meşteri populari.



nu am