24.05.2010

Azi am avut program la pavilion după masă. Publicul spectator vine la spectacole indiferent de condiţiile atmosferice. Dimineaţa a plouat mărunt, apoi a ieşit soarele, iar după-masă au început nişte rafale uşoare de vânt, care creează un curent de aer greu de suportat pe scenă.

 

Spectacolul decurge normal, artiştii noştri fiind răsfăţaţii publicului. Dacă ar putea avea într-o colecţie fotografiile făcute cu spectatorii, fiecare ar aduna câteva sute bune. Azi ne-a vizitat la pavilion un cetăţean român din Bucureşti, ce lucrase ca bucătar pe un vapor şi ne-a povestit clipe de groază prin care a trecut, deoarece vaporul pe care a lucrat a eşuat, pe 1 mai, undeva pe o insulă mică în zona Papua Noua Guinee. Ne-a povestit că era singurul român pe vaporul încărcat cu fier vechi şi coordonat de un echipaj ucrainean. Au stat trei zile prinşi în nisip pe insulă şi au solicitat ajutoare, fiind până la urmă ajutaţi de două remorchere şi repuşi pe apă. Acum se află la Expo 2010 Shanghai într-o excursie oferită de comandantul vaporului şi s-a bucurat nespus de mult când a ajuns la Pavilionul României şi a întâlnit artişti români. Spunea că mai are de stat câteva săptămâni într-un orăşel situat la vreo două sute de kilometri distanţă, unde vaporul se află în reparaţie. A fost plăcut impresionat de spectacolul nostru şi i-am oferit un compact disc. Noi suntem bucuroşi când reuşim să aducem bucurie în sufletul acestor români plecaţi de multă vreme de acasă, în acelaşi timp mă impresionează astfel de români temerari care îşi iau soarta în mâini şi pleacă singuri prin lume şi mă întreb adesea oare ce îi mână în demersul lor? Să fie doar dorinţa unor câştiguri mai bune, spiritul de aventură sau poate amândouă la un loc? (va urma)