10.05.2010

Azi suntem de dimineaţă la program, în pavilion. Programul începe la ora 10.00 şi publicul disciplinat, ca în fiecare zi, este la post, aşteaptă să începem. Totul decurge normal, spectacolele curg unul după altul, protagoniştii rămân aceeaşi, numai publicul se schimbă mereu. Nu lipsesc şedinţele foto după spectacole şi îmi propun să fac o colecţie de fotografii cu oameni din China.

 

Azi mi-am dat seama că în ritmul acesta de lucru nu o să mai apuc niciodată să văd şi eu toată expoziţia. De fapt, cred că mi-ar trebui cel puţin două săptămâni să vizitez zilnic într-un ritm vioi ca să pot trece pe la toate pavilioanele. Încet, încet, tai de pe listă pavilion după pavilion pe care nu le voi putea vizita, urmând să fac eforturi ca să nu le scap pe cele mai importante. Îmi promit să nu ratez pavilionul Gemaniei, Turciei, Moldovei, Ungariei, Japoniei, Emiratelor Arabe. Am văzut până acum pavilionul Olandei, Rusiei, Austriei, pavilionul general al Africii, Canadei, Croaţiei, SUA. Linia generală de prezentare este cam aceeaşi la fiecare pavilion. Se rulează filmuleţe de prezentare cuprinzând date despre istorie, geografie, economie într-un mod mai mult sau mai puţin atractiv. La unele pavilioane găseşti şi standuri cu vânzare de produse din ţara respectivă, restaurante cu mâncăruri tradiţionale specifice sau spectacole de diverse genuri. La ruşi, spre exemplu, prezentarea era făcută pe tema intrării în lumea basmelor şi pe nişte displayuri încadrate în scene din poveşti pentru copii se derulau filme de prezentare. Aveau şi un stand cu vânzare dominat de departe de celebrele păpuşi matrioşka, unele de dimensiuni impresionante. Austriecii te introduceau de la început într-o atmosferă feerică de iarnă, realizată aproape de natural, zona în care prezentau peisaje mirifice din staţiunile de schi ale Alpilor bavarezi. Publicul era dirijat apoi într-o zonă de spectacol ce avea expuse pe pereţi instantanee de turism rural din Austria şi unde evolua un cvartet de coarde format din tinere drăguţe îmbrăcate în costume populare. La olandezi, conceptul pavilionului se baza pe veselia străzii. Pe o stradă suspendată şi întortocheată, puteai urmări, din loc în loc, automate cu filmuleţe de prezentare. Ici, colo, se găseau mici zone de servire cu preparate tradiţionale. La baza pavilionului, se afla un câmp cu iarbă verde, unde se făcea că păşteau oi, bine realizate din fibră de carbon, care, de la distanţă, păreau ca o turmă aievea. (va urma)