Depunem sesizare şi pentru cele două bagaje şi mă gândesc cu groază ce ne facem dacă nu o să vina la timp. Ne îmbarcăm în autocarul ce ne aşteaptă la ieşire şi călătorim spre Expo Village unde vom fi cazaţi. Aici iarăşi ne scanează paşapoartele şi ne pregătesc cheile de la camere conform unei repartizări întâmplătoare înaintată de cei de la Ministerul de Externe.

Reparăm din mers ce se poate şi schimbăm între noi camerele, în funcţie de opţiunile de cazare. Vom fi cazaţi în apartamente cu două şi trei camere a câte două paturi. Ajungem la cazare şi rămânem plăcut impresionaţi, apartamentele nou construite cu finisaje foarte bune, dotate cu bucătărie unde ne vom prepara mâncare. Aici vor fi avantajaţi cei cu abilităţi în domeniul bucătăriei, domeniu în care nu prea excelez, însă după repartizări sunt în acelaşi apartament cu Borza şi Adamet, doi maeştri ai artei culinare... dacă nu mai merge jocul şi cântecul, au alternativă. Camerele sunt dotate fiecare cu baie, însă deocamdată lipsesc maşina de spălat şi frigiderul ce nu au putut fi aduse încă din cauza aglomerării lucrărilor lăsate pe ultima sută de metri.
În prima zi avem repetiţie şi prima confruntare cu scena din Shanghai. Am plecat de dimineaţă toată delegaţia, însoţiţi de domnul ministru secretar de stat Ferdinand Nagy, cu autobuzul de incintă al expoziţiei. M-au impresionat dispozitivele de securitate. Peste tot poliţişti la intrări, se scanează şi se verifică bagajele şi este controlat fiecare vizitator sau personal de stand.

Standul României este lângă cel al Olandei şi Austriei şi mie îmi pare de departe cel mai interesant. Mi s-a luat o piatră după inimă când am văzut scena... care din imagini mi se părea mult mai mare..., dar e ok. A sosit şi Borza astăzi, apoi seara a sosit şi lada cu pălării pe care au rătăcit-o cei de la KLM. (va urma)