ZAHARIA VALERIAN (din botez Vasile). S-a născut la 6 noiembrie 1905, în satul Muncel, com. Străoane, jud. Vrancea. Studiile le-a făcut la Seminarul teologic "Sf. Andrei" din Galaţi (1919-1927) şi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1927-1931). A fost secretar la şcoala de cântăreţi bisericeşti din Bucureşti (1929 - 1930), protopsalt la biserica "Spirea Veche" din Bucureşti şi pedagog la Seminarul monahal de la Cernica (1931 - 1932). Tuns în monahism sub numele Valerian şi hirotonit ierodiacon (1932), a devenit profesor (1932) şi director (1933) al unei şcoli de cântăreţi din Basarabia, ieromonah (1935), protosinghel (1936), arhimandrit (1937), profesor la Seminarul "Veniamin" din Iaşi (1940- 1941), profesor de Religie în Ploiesti şi stareţ al mănăstirii Ghighiu (1941-1944), exarh al mânăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor 1944), stareţ al mănăstirilor Câmpulung-Muscel, apoi Antim din Bucureşti.
Urmaşul episcopului Nicolae Popovici pe tronul Oradiei a fost episcopul Valerian Zaharia (1905-1996), înscăunat la 25 noiembrie 1951. În ianuarie 1997, mitropolitul Antonie Plămădeală declara că Valerian Zaharia «intrase chiar ca mare simpatizant al socialismului şi comunismului când a fost ales episcop, dar, după câţiva ani, şi-a mai dat drumul la gură». Motiv pentru care, declara acelaşi mitropolit, episcopul Valerian «a fost scos fără milă din scaun şi din Sinod şi-a rămas aşa până aproape la 50 de ani, dat afară», conchizând: «Deci, oriunde s-ar fi putut isca, şi Securitatea era pretutindeni, oriunde s-ar fi putut isca o asemenea iniţiativă, pericolul era decapitarea imediată şi înfricoşarea celorlalţi». Scos «fără milă din scaun şi din Sinod», episcopul Valerian Zaharia a fost pensionat la 12 decembrie 1969. Preotul Vasile Ailioaei, parohul Parohiei Podeanu din Bucureşti, scria, în 1996, că vlădica Valerian «a fost pensionat împotriva voinţei sale în decembrie 1969, clipă din care episcopul Valerian va redeveni un nonconformist singuratic, cum de altfel a fost toată viaţa». Acelaşi preot, Ailioaei, mai scria că episcopul Valerian Zaharia «s-a stabilit, după lungi peregrinări, care i-au condus paşii „de la Nistru pân'la Tisa", în casa parohială a parohiei Podeanu, din strada Dornei nr. 70». Care au fost acele «lungi peregrinări», adică, unde a stat episcopul Valerian după îndepărtarea din scaun şi până la venirea în casa parohială amintită, preotul Ailioaie nu le prezintă; în casa parohială a Parohiei Podeanu, episcopul Valerian s-a stabilit «în ultimii şase ani din viaţă», unde a şi trecut la cele veşnice, în ziua de 13 martie 1996.
Episcopul Valerian Zaharia este, din cele cunoscute până în prezent, primul ierarh îndepărtat din scaun în timpul dictaturii comunist-ceauşiste.

COMAN VASILE, episcop. S-a născut în ziua de 25 decembrie 1912, în Deal, jud.Alba, decedat la 10 iulie 1992, în Oradea.
Studiile le-a făcut la Liceul "Aurel Vlaicu" din Orăştie (1923-1930), la Academia teologică "Andreiană" din Sibiu (1930 - 1934), cu examen de diferenţă şi licenţa (1937) la Facultatea de Teologie din Cernăuţi: un an la Facultatea de Stiinţe Naturale a Universităţii din Cluj (1934- 1935), apoi Seminarul Pedagogic Universitar din Cluj, cu examen de capacitate pentru Religie la Iaşi (1937). Doctoratul şi-l dă la Facultatea de Teologie din Bucureşti, în anul 1947. A fost preot în Şirnea-Braşov (1936-1937), profesor de Religie la Liceul ,,Andrei Şaguna" din Braşov (1937-1942), preot-paroh la biserica "Sf. Adormire"din Braşov-Cetate (1942-1970), protopop al Braşovulul (1957 - 1970), protopop stavrofor (1960), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului.
Rămas văduv, la 13 decembrie 1970, a fost ales episcop al Oradiei, tuns în monahism la mănăstirea Sâmbăta de Sus (21 decembrie) şi hirotonit la 27 decembrie, înscăunat la 10 ianuarie 1971. Ca episcop, s-a ocupat nu numai de obişnuitele probleme administrative, ci şi de refacerea a numeroase biserici, îndeosebi monumente istorice, de ridicarea de biserici noi, a unor clădiri la Centrul eparhial, de valorificarea patrimoniului cultural-artistic al eparhiei, de tipărirea unor lucrări cu caracter istoric (Monumente istorice-bisericeşti din eparhia Oradiei, 1978; Trepte vechi si noi de istorie, cultură şi viaţă bisericească în Eparhia Oradiei, 1980; Roman R. Ciorogariu.... 1981).
A facut parte din câteva delegaţii sinodale române care au vizitat alte biserici: Grecia şi Ethiopia (1971), lerusalim (1975); Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din America (1976 şi 1978); a reprezentat Biserica noastră la diferite întâlniri peste hotare, în Ungaria, Austria, Germania în calitate de membru în Comisia ortodoxă pentru dialogul cu Iuteranii, a participat la diferitele sesiuni ale acesteia, în Germania, Islanda, Suedia, Cipru. (va urma).