Pentru societatea românească, integrarea în UE va fi un eveniment de o importanţă dramatică, comparabil cu constituirea României Mari, după primul război mondial. Puţini înţeleg, încă, dimensiunile şocului care ne aşteaptă, "de la vlădică la opincă", după 2007. Aderarea înseamnă, între altele, că politicienii vor fi lipsiţi de principalele lor teme electorale din ultimul deceniu şi nu vor mai putea evoca comandamentele integrării în NATO şi UE. În aceste condiţii se va revela falimentul actualei clase politice şi incapacitatea ei de a propune obiective naţionale. În prezent, nu există nici un proiect politic care să depăşească orizontul lui 2007. De aceea, partidele vor fi obligate să citească din "agenda cetăţeanului", atât de des invocată de politicieni, dar niciodată asumată cu discernământ de partide. Două teme au fost deja compromise în ochii alegătorilor: prosperitatea şi reforma morală a clasei politice. Celebrul "Să trăiţi bine!" a ajuns, pentru români, subiect de bancuri şi de ironii. Cine îşi va asuma riscul de a le mai promite oamenilor, în campanie electorală, că le va îmbunătăţi viaţa este deja condamnat la penibil. Ce ar mai fi de spus despre reforma clasei politice? Adevărul a ieşit la iveală o dată cu scandalul legat de conducerea CNSAS, condamnarea comunismului şi legea lustraţiei. Unii politicieni au dorit să manipuleze populaţia, pentru a ascunde întreaga miză a acestei poveşti. S-a argumentat că problema nu se află pe agenda publică. De parcă politicienii s-ar raporta vreodată la priorităţile cetăţeanului! Este suficient să revedem titlurile din presa anului trecut pentru a ne reaminti efortul, demn de o cauză mai bună, depus pentru crearea Comunităţii Naţionale de Informaţii, de exemplu. Este adevărat că majoritatea românilor nu sunt interesaţi de condamnarea comunismului sau de legea lustraţiei. Şi asta pentru că nu li s-a explicat că efectele acestora ar duce la primenirea clasei politice. Cei vizaţi de lege nu numai că îşi vor pierde funcţiile publice, dar vor fi expuşi şi oprob-iului, pierzându-şi astfel autoritatea. Şi, probabil, am asista la un genocid politic, foarte multe din "personalităţile" intrate în conştiinţa naţiei fiind obligate să părăsească scena. Va fi, de asemenea, interesant de văzut cine va mai avea curajul să ridice steagul luptei anticorupţie, în condiţiile în care cetăţenii nu mai au încredere în politicieni, care sunt percepuţi ca fiind toţi "o apă ş-un pământ". Nu numai politicienii vor fi răvăşiţi la următoarele alegeri, ci şi oamenii de rând. Pe de o parte, schema "vin ai noştri, pleacă ai noştri" nu mai este seducătoare, pentru că interzice unui singur partid să confişte puterea, dar nu aduce nimic cetăţeanului. Următoarele alegeri vor fi marcate, previzibil deja, de absenteism cronic. Plictiseala şi dezgustul vor fi dublate şi de confuzie. Oricum, singura salvare onorabilă a actualei clase politice este să aibă decenţa de a ieşi singură la pensie, trecând prin Parlament legea lustraţiei. E rândul altor politicieni, de preferinţă tineri, să facă alte greşeli. Şi, eventual, să înveţe din ele. Iar românii vor renunţa uşuraţi la "rotaţie".