Mai multe persoane au fost evacuate zilele trecute de către Administraţia Patrimoniului Imobiliar (API), din două apartamente, situate în pasajul Vulturul Negru, pe care le ocupaseră abuziv. Pentru că nu au unde să locuiască familiile evacuate au rămas în casa scării, cu toate bunurile pe care le au. Condiţiile din cele două locuinţe erau modeste, deoarece instalaţiile din camere erau deteriorate. Deseori aceştia au fost reclamaţi la Primărie de către unii vecini. Cu toate acestea, familiile, pe timpul cât au stat acolo, au fost oarecum de bună credinţă, achitându-şi cheltuielile comune, cu excepţia chiriei. Aceştia au stat în aceste apartamente circa 2 ani, înainte acestea nefiind locuite mai mulţi ani. Apartamentele cu pricina au fost date unei firme, care va avea sediul în acel loc. Una dintre familiile evacuate, Szabo, este compusă din mama Elisabeta, de 62 de ani, şi cei doi fii, Adalbert şi Janos. Ambii sunt bolnavi, fiind handicapaţi. Mezinul Adalbert are 43 de ani şi suferă de epilepsie, uneori fiind agresiv. Celălalt fiu are 45 de ani şi suferă de ciroză. Singura lor brumă de venituri o reprezintă pensiile care însumate se ridică la circa 3 milioane de lei. Szabo Elisabeta ne-a spus: "De doi ani, apartamentul în care ne-am mutat era gol. Înainte în el au stat boschetari şi era plin de mizerii şi fecale umane. Noi ne-am mutat şi l-am curăţat, pentru a putea sta în condiţii normale. Nu avem unde să ne mutăm, din banii pe care-i avem nu ne permitem să ne mutăm în chirie. Fiul meu, Adalbert, este de doi ani pe lista de aşteptare, la poziţia 155, pentru a primi o locuinţă. Se poate ca nici până acum Primăria să nu găsească un spaţiu să ne dea? Să ne dea o locuinţa la care avem dreptul nu poate, dar să ne dea afară poate." "Mi-aş lua viaţa, dar îmi este milă de băieţi" Cei trei membri ai familiei se descurcă cu mare greutate. Cheltuie lunar banii pe medicamente. Pentru a mai adăuga ceva bani, Elisabeta mai lucrează ocazional la diferite persoane. La rândul ei, Szabo Elisabeta este bolnavă de inimă, plămâni şi a fost operată de mai multe ori. De câte ori merge la muncă trebuie să-l ducă cu ea şi pe Adalbert, deoarece nu-l poate lăsa singur din cauza crizelor numeroase de epilepsie. "Cine o să ne ajute? Am ajuns la bătrâneţe în stradă, împreună cu copiii. Mi-aş lua viaţa, dar îmi este milă de băieţi. Noi nu furăm. Mâncăm ce avem, cât ne permitem. Am nevoie de medicamente pentru copiii mei şi uitaţi unde stăm, lângă tomberonul de gunoi. Aşa ceva nu este posibil. Nu avem nici apă. Este groaznic. De când ne-au dat afară, de supărare, Adalbert face crize mai des. Chiar nu poate nimeni să ne ajute? Suntem ultimii oameni?", ne-a spus cu amărăciune femeia. Cealaltă familie, Chişe, este formată din patru persoane: mama, Magdolna Mirela, şi cei trei copii, Cristian, de 20 de ani, Ioana, de 14 ani şi Florin, de 9 ani. Veniturile familiei sunt de circa 1.115.000 lei, la care se adaugă alocaţiile copiilor. Chiar în ziua în care a fost evacuată, fetiţa a fost operată. Cu toate că a cerut o amânare de câteva zile, aceasta rugăminte de mamă nu i-a fost ascultată. Chişe Mirela ne-a povestit: "Mai suntem ajutaţi de unii vecini, fiecare cu ce poate. Băiatul cel mare lucrează pentru a mai câştiga un ban, să avem din ce trăi. Tot timpul cineva trebuie să stea de pază, să nu ne fure lucrurile. Ioana şi Florin, i-am trimis să doarmă unii prieteni şi tatăl copiilor. Nu pot să-i ţin să doarmă aici. Nu avem cine să ne ajute, nu avem unde să mergem. Ne are căuta un alt loc. Şi noi suntem pe lista de aşteptare. Una dintre perspective ar fi să primim o locuinţă în căminul Apaterm, după ce se vor finaliza lucrările." Cele două familii se întreabă cine le va întinde o mână de ajutor şi-i va scoate din această situaţie. Locul în care aceştia stau este impropiu, lângă tomberoanele de gunoi. Ei trăiesc cu frica în sân, deoarece şobolanii mişună peste tot. Deocamdată, pentru că nu au o alternativă, ei vor continua să stea acolo. Dar, ei se întreabă: "Până când şi de ce?". Oare nici o fundaţie umanistă nu le poate întinde o mână de ajutor?