Eu nu detest dosarele. Nici nu le judec, nici nu le condamn. Unii le iubesc. Alţii le adoră (adevăraţi "amanţi" ai dosarelor). Unii le urăsc, iar alţii le exploatează. Dosariada, aşa cum e acum, înseamnă deficit pentru unii şi profit pentru alţii. Dosarele? Condiţie a istoriei contemporane, care nu poate fi scrisă fără ele. Iar dosarele nu s-au putut scrie fără informatori. Fără acei oameni racolaţi prin bani, tortură sau şantaj. Cei care au turnat pentru bani sau avantaje nu sunt decât nişte prostituate pudice. Îi repudiez. Dosarul a evoluat de la tabu la obsesie. Obiect de şantaj şi "cărămidă" în construirea unor cariere politice murdare. Jegoase. Infecte. Dacă tot scoatem dosarele la lumină, atunci să le scoatem pe toate. Din întreaga perioadă comunistă. Cei care vor o dosariadă discriminatorie, trebuiesc înlăturaţi. Perioada 1946-1964 a fost epoca marilor crime bolşevice. Ştiaţi că mulţi din gardienii, tartorii şi comandanţii de lagăre de exterminare şi închisori politice de atunci mai trăiesc? Mai au dreptul la viaţă? - m-aş putea întreba dacă aş fi un om răzbunător. Cum, de-a lungul istoriei, răzbunarea unor exaltaţi a transformat atâţia asasini în victime, nu pot aproba decât instituirea unui for juridic, magistral, un tribunal excepţional care să judece, să declare şi să condamne crimele împotriva umanităţii, care nu se prescriu. Pe mine nu mă interesează ce vârstă au acum acei bolşevici cruzi, sadici. Pe noi ne interesează ca ei să răspundă în faţa unei justiţii echidistante. Dar, pe noi ne interesează ca toate procesele bolşevice din timpul ocupaţiei sovietice şi de după aceea să fie repudiate juridic. Justiţia nu trebuie să aibă sentimente, milă, religie, nu are voie să se încline. Mai ales în cazul unor fapte reprobabile săvârşite cu bună ştiinţă. Mai trăiesc şi unii care în anii 1941-1944 au realizat pe teritoriul României acte de terorism şi sabotaj. "La ţepe" cu ei! În ce priveşte perioada 1965-1989, dacă e vorba de dosariadă, trebuie deconspiraţi toţi informatorii şi sancţionaţi juridic cei care au făcut poliţie politică. Să nu uităm de turnătorii la miliţie şi pe la secţiile de partid, pentru că nu pot fi de acord cu o dosariadă discriminatorie, după cum nu pot fi de acord cu următoarele aspecte. Paradoxal, revoluţia anticomunistă din decembrie 1989 a însemnat revenirea în fruntea statului a câtorva elemente staliniste: Tache Brucan, Saşa Bârlădeanu, reabilitarea lui C. Pârvulescu etc. Ăştia nu l-au combătut pe nea Nicu, decât pentru că s-a opus liniei staliniste, antinaţionale a P.M.R., adică unor calităţi ale fostului dictator. E nevoie de procesul călăilor stalinişti, nu al comunismului. Că nu justiţia, ci numai istoria poate să judece un fenomen. Să fie desconspiraţi turnătorii din toate breslele! În numele revoluţiei! Spun asta fără să bravez. Dacă o breaslă caută să acopere câţiva răufăcători care îi aparţin, riscă să atragă oprobiul şi neîncrederea asupra tuturor membrilor breslei respective. Nu merită. E păcat de munca şi sacrificiul celorlalţi. Cei care au făcut poliţie politică trebuie să răspundă nu doar în faţa breslei din care fac parte, ci şi în faţa legii. Că doar "nimeni nu e mai presus de lege"! E un fapt salutar că unii clerici ai Bisericii Ortodoxe s-au pus de acord cu desecretizarea dosarelor. Să nu uităm câte zeci de preoţi au fost prigonite în temniţele bolşevice. De ce judecă unii greşit clerul ortodox? Adică de ce generalizează, aruncând greşelile prezumtive ale unor prelaţi asupra întregului cler? Să îşi amintească şi de victimele despre care vorbeam. Dar de alte culte de ce nu vorbeşte nimeni? Una peste alta, îi auzi pe toţi prezumptivii turnători cum urlă ca din gură de şarpe, când vrea să-i dea legea în vileag. Că se distrage atenţia, că alte treburi mai bune nu sunt de făcut? Ba da, însă desecretizarea e un fapt necesar. Uite cât de greu îi dai la o parte pe turnători şi la 17 ani după revoluţie. În alte ţări acest lucru s-a făcut demult şi n-a mai fost atâta tămbălău…