După ce administraţia locală s-a spălat pe mâini Disponibilizaţii fostului CET Oradea au recurs la o manifestare stradală pentru a-şi expima indignarea cu privire la încălcarea flagrantă a drepturilor lor salariale. Înarmaţi cu pancarde, aproape 100 de şomeri, pe feţele cărora se citea deznădejdea, au pichetat timp de o oră clădirea Primăriei Oradea. Primul gospdoar al municipiului nu s-a arătat prea încântat de "musafiri", pe care i-a apostrofat: "Nu-mi spuneţi mie. Nu această instituţie este responsabilă. Încercaţi la Prefectură", însă prefectul Gheorghe Sârb era prea preocupat de numărarea baloanelor şi steguleţelor pentru vizita de azi a primului ministru, astfel că a refuzat să se întâlnească cu protesatarii. Adevărul umblă cu capul spart... În 2002, în urma trecerii CET-ului de la Termoelectrica Bucureşti în administrarea Consiliului Local Oradea, 591 de angajaţi au fost trimişi în şomaj cu plata unor salarii compensatorii. Pentru a intra în posesia banilor, foştii angajaţi au fost obligaţi să dea în judecată firma din Bucureşti, justiţia dându-le câştig de cauză şi obligând Termoelectrica să achite unui grup de 150 de reclamanţi salariile compensatorii în valoare totală de 25 miliarde de lei. Deşi au făcut o cerere de executare silită, nici după şase luni aceasta nu a fost pusă în executare. În aceste condiţii, ei au organizat un mitig sperând că, astfel, vor sensibila autorităţile locale şi politicienii orădeni pentru a le susţine cauza în faţa celor de la Ministerul Industriei. O ilegalitate cu acte în regulă Participanţii la miting se consideră nedreptăţiţi de modul subiectiv în care s-a dispus plata salariilor compensatorii. Dintre cei 591 de disponibilizaţi, cei care au fost daţi afară prin decizie din luna iulie 2002 nu şi-au primit banii, în timp ce 90 dintre ei, trecuţi în şomaj în august 2002, şi-au încasat deja drepturile. Singura explicaţie pe care actuala conducere a Electrocentrale a găsit-o pentru a justifica această anomalie pare a fi ştampila aplicată pe decizia de disponibilizare, în cazul primilor, era trecută cea a Termoelectricii Bucureşti, iar pentru cei din august, ştampila Electrocentrale Oradea, deşii ambele decizii erau semnate de acelaşi director orădean, Dragoş Gligor Florinel. "Este o nedreptate de care se fac vinovaţi toţi consilierii locali şi actuala conducere a Electrocentrale care s-au spălat pe mâini de această problemă, transferând-o la cei de la Bucureşti. Noi suntem ai nimănui şi nici o oficialitate locală nu este dispusă să ne susţină interesele la Bucureşti. Ne este teamă că Termoelectrica se va desfiinţa şi nu mai avem cu cine ne judeca", ne-a declarat Dan Platona. Ai nimănui?! Majoritatea dintre protestatari şi-au pus mari speranţe în aceşti bani, ei fiind îndreptăţiţi ca după 20 de ani de muncă să primească iniţial 180 milioane de lei. "O mare parte dintre noi au peste 45 de ani şi nimeni nu a mai dorit să ne angajeze. Ultimii ani ni i-am petrecut prin tribunale şi am primit o mulţime de citaţii. Cu aceste citaţii vreţi să mergem la alimentară? Deşi am câştigat procesul şi avem o hotărâre, se pare că interesele guvernanţilor sunt mai presus decât ale unor amărâţi ca noi", ne-a precizat Aurel Creţi, în vârstă de 49 de ani. Toate încercările de a-l avea ca aliat pe reprezentantul Guvernului în teritoriu au rămas însă fără ecou. La încheierea mitingului orice speranţă dispăruse de pe feţele oamenilor, şi aşa îmbătrânite de vreme, pregătindu-se pentru următoarea acţiune care va fi greva foamei.