Momentul 4 iunie 1920 a fost pentru români un moment glorios prin recunoaşterea oficială a graniţelor sale. Din păcate, lupta pentru apărarea hotarelor nu s-a oprit, în următorii ani acţiunile eredentiste ale statului maghiar nu au contenit, din contră s-au înmulţit, punctul culminant fiind 30 august 1940 prin semnarea Dictatului de la Viena.

În organizarea Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, a Asociaţiei Naţionale a Cavalerilor de Clio, împreună cu cadrele didactice de la Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării, a avut loc marţi la cercul Militar Oradea dezbaterea pe tema "Tratatul de pace de la Trianon în context european (1920 - 4 iunie  2012)". Moderatorul evenimentului a fost g-ral bg. (r.)prof. univ. dr. Vasile Creţ. Au luat cuvântul: col. (r.) dr. Constantin Moşincat, care a susţinut comunicarea cu titlul "Românii: originea, trecutul, sacrificiile şi drepturile lor - studiu trimis de lt. col. Ion Antonescu (viitorul mareşal) Conferinţei de pace de la Paris", conf. univ. dr. Gabriel Moisa, "Istoriografia română din Ungaria despre Tratatul de pace de la Trianon", respectiv prof. univ. dr. Mihai Drecin, care a prezentat lucrarea "Clădirile orădene, între istoria momentului (iunie 1920) şi politica zilelor noastre (iunie 2012)". Auditoriul a fost compus din foste cadre militare în retragere şi rezervă, veterani de război, dar şi elevi ai Liceului Teoretic "Aurel Lazăr", respectiv de la Şcoala Dacia din Oradea. Constantin Moşincat a subliniat faptul că numai raţiunea şi pacea pot să statornicească un echilibru în această zonă a Europei greu încercate de atâtea secole. Istoricul Mihai Drecin a subliniat politica păguboasă aplicată de guvernele României după 1996, când, de dragul votului UDMR, partidele politice româneşti au făcut o serie de concesii patrimoniale etnicilor maghiari. În acest context, comunicarea sa este un semnal de alarmă asupra pierderilor patrimoniale din Oradea. "Prin Tratatul de la Trianon s-a stabilit că toate clădirile publice ridicate de statul maghiar pentru prefecturi, primării, instituţii financiare să revină statului român. Însă guvernul de la Bucureşti a cedat aceste clădiri fie bisericilor istorice maghiare, fie unor maghiari, urmaşi doar cu numele ale vechilor proprietari. O parte din clădiri au fost ale evreilor, din 30.000 câţi au fost duşi în lagărele de concentrare, doar 2.000 au supravieţuit şi nici aceştia nu s-au mai întors în Oradea. Însă au apărut o serie de moştenitori, doar cu numele", a atras atenţia prof. univ. dr. Mihai Drecin. Printre exemplele pe care le-a oferit sunt fostul Palat al Finanţelor, imobil în care a funcţionat Policlinica nr. 1 de pe Republicii. Imobilul a fost ridicat în 1899-1900 de statul maghiar pe un teren expropriat, iar proprietarul, Ordinul Mizericordienilor, a fost despăgubit. Însă, în aprilie Guvernul lui Mihai Răzvan Ungureanu recunoaşte dreptul de proprietate al acestui imobil Episcopiei Romano-Catolice din Oradea. O altă clădire în pericol de a fi retrocedată este Filarmonica Oradea, dar şi imobilul fostei Academii de Drept, acum Colegiul Naţional "Mihai Eminescu". În acest context, generalul Ion Bordei, fostul comandant al Garnizoanei Oradea, a atras şi el atenţia politicienilor români să nu mai cedeze din patrimoniul naţional, subliniind că "nu e prost cel care cere, ci cel care dă".