Două asociaţii cer includerea Roşiei Montana în patrimoniul UNESCO. Experţii organismului au spus încă de anul trecut că un astfel de lucru nu poate fi realizat.

Reprezentanţii asociaţiei „Menumorut" şi ai Uniunii Vatra Românească solicită includerea Roşiei Montana în patrimoniul UNESCO pe motiv că în regiune s-ar găsi 50 de monumente istorice, dintre care şapte de valoare universală. Problema a fost însă viu discutată încă de anul trecut, când reprezentanţii Ministerului Culturii şi experţii UNESCO au ajuns la concluzia că ideea este imposibil de realizat.

Conform reprezentanţilor celor două asociaţii, suprafaţa de 650 de hectare pe care se întinde Roşia Montana are 50 de monumente istorice din care şapte de valoare naţională şi universală. Suficient, cred reprezentanţii celor două asociaţii, pentru a include Roşia Montana în Patrimoniul UNESCO. Membrul fondator al Uniunii Vatra Românească şi al Asociaţiei Menumorut, Viorel Ionel-Zdritea, semnatarul informării remise opiniei publice, aduce mai multe acuze la adresa Băncii Naţionale, şi a preşedintelui României decât argumente care să susţină includerea zonei în patrimoniul UNESCO, menţionând totuşi o listă de personaje şi instituţii de la care susţine că s-a documentat. „Conform Legii minelor, România primeşte din partea companiilor străine care exploatează bunurile subsolului o redevenţă de 4%, în condiţiile în care statului român îi revine sarcina să suporte cheltuielile de întreţinere, de neutralizare a cianurilor, de captare şi tratare a apei etc. De exemplu, dacă o firmă câştigă o sută de milioane de euro din extracţia de aur, statul încaseaza 4 milioane, fapt nemaiîntâlnit nicăieri în lume", se afirmă în comunicatul semnat de Zdritea.

Nu se poate!

Ideea nu este nouă, ea fiind propusă de mai multe ONG-uri şi chiar şi de Ministerul Culturii încă de la începutul anului trecut. Este însă imposibil de realizat din două motive. Primul a fost explicat chiar de arhitectul britanic Dennis G. Rodwell, expert UNESCO şi membru al International Council on Monuments and Sites (ICOMOS), care a spus că „un criteriu cheie de includere pe lista UNESCO a unui monument sau sit istoric este acceptul şi participarea comunităţii locale la susţinerea acestei iniţiative", criteriu care nu este îndeplinit în cazul sitului de la Roşia Montana, unde comunitatea locală se opune vehement. Al doilea ţine de raportul Grupului Independent pentru Monitorizarea Roşiei Montana (din care fac parte printre alţii Alexandru Vulpe - preşedintele Secţiei de Argheologie a Academiei Române, Răzvan Theodorescu - secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene din cadrul UNESCO), care a ajuns la concluzia că „patrimoniul cultural al zonei nu poate fi salvat în lipsa unui program serios de investiţii pe care nici Uniunea Internaţională pentru Protecţia Patrimoniilor, nici fondurile publice nu-l pot asigura". Ca atare, iniţiativa celor două asociaţii nu este nici nouă, nici inedită şi, în cele din urmă, nici realizabilă.