Luând act de nivelul corupţiei din societatea românească, "arbitrii procesului de aderare" au conceput un instrument, eficient şi relativ simplu, pentru controlul averii tuturor persoanelor angajate în sfera serviciilor publice, susceptibile de a se îmbogăţi primind foloase necuvenite în legătură cu desfăşurarea nefirească a activităţilor remunerate din bani publici. Astfel au apărut celebrele "declaraţii de avere". Zăbovind la "faliţii noştri" din Oradea şi judeţ, ce lucruri interesante putem afla? Toate personalităţile semnificative vorbitoare de limbă maghiară descind genetic din grofii de odinioară şi deţin în proprietate zeci, unii chiar sute, de hectare de terenuri. Unul mai simpatic, despre care nu prea ştim din ce grofi se trage, dar cunoaştem că activa în domeniul tehnicii audio-video din "Epoca de aur" este cu certitudine latifundiar (la propriu şi la figurat) şi chiar dacă "... om nu mare la stat, mânios şi de grabă vărsătoriu de sânge nevinovat" (cum zicea cronicarul) n-a mai încăput pe Terra şi a dobândit o proprietate imobiliară... pe Lună. Acum respectivul "teren" nu-l mai are, în a doua parte a anului trecut, însă, spune că a înstăinat bunuri imobiliare şi mobiliare (acţiuni) în valoare de peste 1,2 milioane EURO. O damă finuţă (care declara că vorbeşte o limbă străină, foarte interesantă pentru... un demnitar al statului român) este şi ea latifundiară. Are în proprietate şi câteva zeci de hectare de pământ, între care circa 15 sunt în celebra Vamă Veche de la Marea Neagră. Poate distinsa doamnă îşi aminteşte de un concert "cu cântec" al formaţiei omonime la Oradea, când, alături de artişii consacraţi, au urcat pe scenă în miez de noapte şi două "triste figuri", care au reuşit să păcălească foarte mulţi votanţi în ultimele decenii. Sunt şi alte aspecte interesante pe care le putem remarca. Putem afla că şi aleşii provenind din partidele "celor mulţi şi obidiţi" nu sunt săraci, realizează venituri anuale care uneori depăşesc un miliard de lei vechi. Pare un soi de impostură să te lăfăi în patru case, fie ele autonome, apartamente la bloc sau case de vacanţă, să încasezi sute de milioane anual din salarii şi îndemnizaţii primite pentru activităţi prestate în instituţii publice şi să vii sub un stindard social-democrat sau al unui partid ce se vrea popular în sens propriu, cerând voturi şi angajându-te să aperi interesele celor care trăiesc de pe o zi pe alta tocmai pentru că statul nostru - democratic şi social - nu chibzuieşte bine repartizarea fondurilor proprii, fiind, aşa cum ştim cu toţii: "Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă".