În ultimii ani, în virtutea dreptului la educaţie, s-au înfiinţat sute de facultăţi. Mii de absolvenţi de liceu iau cu asalt specializările instituţiilor de învăţământ superior, care, din dorinţa senatelor de a încasa sume cât mai mari, s-au înmulţit ca şi ciupercile după ploaie. Astfel, după patru, cinci sau chiar şase ani petrecuţi prin aulele facultăţilor, bucuria absolvirii este repede umbrită de o realitate cruntă: lipsa locurilor de muncă... Cu un CV în mână, "fericitul" absolvent se apucă să colinde pe la diferiţi agenţi economici sau instituţii publice. Naivitatea şi credinţa lui că va răzbi şi-şi va găsi locul de muncă visat se sting cu fiecare lună ce trece fără ca norocul să-i surâdă. În ciuda faptului că nu-i scapă nici un interviu, dobândind o experienţă de invidiat în arta ciocănirii pe la uşile patronilor, în afară de promisiunea că va fi contactat, tânărul rămâne cu ochii în soare. Toate acestea sunt experienţe pe care le trăiesc, cu vârf şi îndesat, şi absolvenţii Universităţii din Oradea. Datorită inexistenţei unei corelări între necesarul de forţă de muncă şi locurile scoase la concurs, în ultimii ani, s-a înregistrat un excedent de "minţi luminate", licenţiaţi ai amintitei instituţii (indiferent că au, sau nu, potenţialul intelectual necesar), fiind nevoiţi să suporte umilinţa de a merge în fiecare lună la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru a li se aplica o viză în carnetul de şomer. În fiecare an, sute de mii de tineri devin licenţiaţi în cele mai diverse specializări, fără ca pe piaţa muncii să existe un corespondent al acestora. În disperarea de a atrage cât mai mulţi studenţi şi, implicit, taxele mari pe care aceştia le plătesc, pentru a-şi umfla bugetele proprii, facultăţile scot la concurs locuri din ce în ce mai multe. Urmărindu-şi doar propriile interese, rectorul Universităţii Oradea a solicitat în permanenţă Ministerului Educaţiei aprobarea autorizării unor specializări fără a analiza oportunitatea înfiinţării acestora. Astfel, ies pe bandă serii de absolvenţi, care, datorită programelor de predare a diferitelor materii şi a manierei de abordare a cursurilor practice, sunt încă "îndoctrinaţi" cu teorie. Inutilitatea materiilor abordate, decanii de vârstă şi modul lor de predare, care nu-şi mai găseşte corespondent în viaţa practică, au repercusiuni grave asupra formării tânărului, care se trezeşte la ieşirea din facultate că tot ce a învăţat el nu-i foloseşte la nimic. De exemplu, de mulţi ani foarte multe locuri sunt aprobate de Ministerul Educaţiei pentru facultăţile cu profil tehnic, unde se înscriu puţini candidaţi. Din păcate, nu există nici un instrument pentru a urmări evoluţia ulterioară a absolvenţilor şi nici interes, de altfel, pentru obţinerea acestor informaţii, care ar putea reforma învăţământul superior. În acelaşi timp, nu există la nivel academic nici o instituţie care să preconizeze viitoarea structură a forţei de muncă în funcţie de dezvoltarea economică-socială a României. Ceea ce face ca sistemul superior de învăţământ, inclusiv cel orădean, să devină o pepinieră care creşte şomeri. (va urma)