O cale ordinară de atac: apelul Partea nemulţumită cu modul de soluţionare a unei cauze are deschisă calea de atac a apelului, în vederea modificării soluţiei date de prima instanţă de judecată. Această cale este apelul, care, în Limbaj juridic, este o cale de atac ordinară. Termenul de declarare a apelului este diferit de la caz la caz, dar totuşi există un termen general care, în cazul proceselor civile şi comerciale, este de 15 zile, iar în cazul celor penale, de 10 zile. În alte cauze, aceste termene sunt diferite şi ele sunt stabilite în mod expres de actele normative în vigoare, pentru aceste cazuri specifice. Cu titlu de exemplu, anumite încheieri se pot ataca în termen de 24 de ore, altele, în termen de 5 zile etc. De regulă, în hotărârile judecătoreşti pronunţate, după dispozitiv, adică partea care dispune soluţia, se prevede termenul în care se poate exercita calea de atac a apelului. Modul de calcul al acestui termen de declarare a apelului diferă la rândul lui, în funcţie de specificul cauzei.Totuşi, cu titlu principal putem spune că, în cauzele civile, comerciale, contravenţionale şi altele, acest termen curge de la data comunicării hotărârii cu partea interesată, iar în cele penale, de la data pronunţării. Data comunicării este data ştampilei poştale de pe dovada de comunicare a sentinţei pronunţate de instanţa de judecată. Apelul se depune la instanţa care a pronunţat sentinţa atacată, achitându-se şi o taxă de timbru care, de regulă, reprezintă jumătate din taxa de timbru iniţială, adică cea plătită la instanţa de fond. În acelaşi timp, Apelul se motivează, cu excepţia apelurilor penale, unde acest lucru nu este obligatoriu. Motivarea cuprinde acele elemente de fapt şi de drept cu care partea apelantă nu este mulţumită din cuprinsul sentinţei atacate. Motivele de apel se depun în atâtea exemplare câte părţi sunt în cauză, în vederea comunicării. Instanţa care va judeca apelul este instanţa Judecătorească superioară în grad celei care a judecat cauza în fond. Astfel, instanţa de apel a Judecătoriei este Tribunalul, iar a acestuia este Curtea de Apel. În cursul judecării apelului, se pot invoca şi administra probe noi care nu au fost administrate în faza de judecată de instanţa de fond. În cauză, se citează toate părţile, chiar şi cele care, acceptând sentinţa pronunţată, nu au declarat apel, chiar dacă se situează pe aceeaşi poziţie procesuală cu apelantul, deci nu sunt adversari în cauză. În urma judecării apelului, instanţa de apel va da o hotărâre prin care fie este admis apelul şi, casând sentinţa atacată, dă o noua hotărâre, fie va respinge apelul, menţinând hotărârea instanţei de fond. În anumite situaţii, casând sentinţa prin admiterea apelului, va retrimite cauza la prima instanţă, dacă nu va putea ea însăşi să exercite acele activităţi care revin în mod exclusiv acesteia din urmă. Sunt anumite tipuri de cauze - de exemplu, cele contravenţionale - unde calea de atac a apelului nu există, ci doar a recursului, aspect asupra căruia vom reveni.