Facilităţi pentru persoanele cu handicap B.M, de 47 ani, din mediul rural, doreşte să ştie care sunt facilităţile de care beneficiază în raporturile de muncă persoanele cu handicap, în principal dacă este obligată la plata impozitului pe venit şi dacă limita de vârstă pentru pensionare rămâne neschimbată. Potrivit Codului Fiscal, veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav şi accentuat, încadrate cu contract individual de muncă, sunt neimpozabile. De asemenea, persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiului de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare, astfel: - cu 15 ani reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav - cu 10 ani reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel putin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat - cu 10 ani reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu. Dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor R.A., de 45 ani, din mediul urban, doreşte să ştie cât îi revine din succesiunea soţului, ţinând cont de faptul că la moştenire vin şi copiii defunctului. Potrivit Legii 119/1944 privind dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, în vigoare, soţul supravieţuitor moşteneşte din averea celuilalt după cum urmează: - când vine la succesiune cu copiii, ori cu descendenţii lor, moşteneşte o pătrime; - când vine la succesiune în concurs cu tatăl şi mama defunctului, ori numai cu unul din ei, în ambele cazuri împreună cu fraţii şi surorile soţului încetat din viaţă şi descendenţii lor, sau numai cu unul din ei, moşteneşte o treime; - când vine la succesiune cu tatăl şi mama defunctului, ori numai cu unul dintre ei, sau numai cu fraţii şi surorile acestuia şi descendenţi de-ai lor, ori numai cu unii dintre ei, moşteneşte o jumătate; - când vine la succesiune cu ceilalţi ascendenţi sau colaterali până la gradul al IV-lea inclusiv, moşteneşte trei pătrimi; - în lipsa rudelor mai sus arătate, soţul supravieţuitor moşteneşte averea întreagă. Rambursarea unui credit contractat de soţ (soţie) A.N., de 26 de ani, din mediul urban, ne întreabă dacă, în situaţia în care unul dintre soţi obţine un credit fără consimţământul celuilalt pentru nevoi personale, primul poate fi obligat la rambursarea creditului, în cazul în care contractantul nu il rambursează el însuşi la scadenţă. Potrivit Codului Familiei, art. 32, soţii răspund cu bunurile comune pentru: a) obligaţiile ce le-au contractat împreună; b) obligaţiile contractate de fiecare dintre soţi pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsniciei; O obligaţie contractată doar de unul dintre soţi pentru nevoi personale este obligaţie proprie şi soţul necontractant nu va putea, fi, în principiu, urmărit pentru ea. Potrivit Codului Familiei, bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere împărţirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale. În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărţire fiecărui soţ devin proprii. Conform Codului Familiei, creditorii vor putea urmări şi bunurile proprii ale soţilor, însă numai după urmărirea bunurilor comune. Ce valoare juridică are un act scris de mână? D.M., de 28 de ani, din mediul urban, a încheiat cu un cunoscut un contract de vânzare-cumpărare a unui teren printr-un act de mână. Doreşte să ştie ce valoare juridică are acest act. Potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau întinderea lor, pot fi înstrăinate doar prin act autentic, nu sub semnatură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute. Prin urmare, un asemenea act nu poate fi valabil ca şi contract de vânzare-cumpărare a terenului. Totuşi, în virtutea principiului conversiunii, el ar putea fi considerat ca un antecontract de vânzare-cumpărare, adică un act prin care părţile se obligă să perfecteze în viitor un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică. Dacă co-contractantul refuză perfectarea actului în formă autentică, persoana care a cumpărat se poate adresa instanţei pentru a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic, dar aceasta numai în termenul de prescripţie de trei ani de la redactarea actului, acţiunea fiind una personală, nu reală. Achiziţii fără act scris A.S., de 38 de ani, din mediul urban, întreabă ce poate face în situaţia în care persoana de la care a cumpărat un bun (televizor), fără să încheie un act scris în acest sens, refuză să îi predea bunul. Potrivit Codului Civil, proba unui act juridic cu o valoare de peste 250 ROL nu se poate face decât prin înscris, nu prin martori. De la această regulă exista două excepţii: prima constă în existenţa unei imposibilităţi de preconstituire a unui înscris, situaţie căreia îi este asimilată în doctrină şi practică o relaţie apropiată între părţi (de ex., de rudenie, şef-subaltern, prietenie apropiată între părţi). A doua constă în existenţa unui început de dovadă scrisă. Este vorba de orice înscris care ar emana de la vânzător (de exemplu, o chitanţă semnată prin care acceptă plata televizorului) şi care face verosimil faptul pretins. În aceste două cazuri, pentru completarea acestui înscris se admite, în instanţă, proba cu martori.