La 15 noiembrie 2004, s-au împlinit 17 ani de la revolta începută de muncitorii din secţia 440 a Întreprinderii de Autocamioane Braşov. Ceea ce astăzi pare firesc, atunci era un act de mare curaj, o solidarizare neaşteptată a unor oameni simpli, rămaşi fără elite, faţă în faţă cu una din dictaturile cele mai brutale din Europa. "Asociaţia 15 Noiembrie 1987" a sărbătorit, în acest sfârşit de săptămână, 17 ani de la revolta muncitorilor braşoveni, sub genericul "Cum s-a născut ?Jos Ceauşescu?". În zilele de 13, 14 şi 15 noiembrie, au avut loc întâlniri şi dezbateri cu invitaţi de renume, precum şi tradiţionalul cros "15 Noiembrie". Mişcările muncitoreşti de la Braşov au marcat începutul sfârşitului regimului ceauşist, prima formă de exprimare organizată a "divorţului" profund şi ireversibil dintre muncitori şi regimul care guverna în numele lor. "Beneficiile implicării în revolta de la 15 noiembrie sunt mai mult de natură morală, dar sunt imense. Dacă nu aş fi procedat astfel, nu mi-aş fi iertat niciodată atitudinea de ?noncombatant?", ne-a mărturisit Lucian Silaghi, directorul Teatrului de Stat Oradea. În 1987, student fiind în anul IV, la Braşov, în cadrul Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, a participat alături de alţi doi studenţi, Cătălin Bia şi Horia Şerban, la revolta celor 61 de muncitori. În urma acestei acţiuni, cei trei studenţi au fost duşi la Miliţie, băgaţi în celulă, iar în final, exmatriculaţi pe o perioadă nedeterminată. "În tot acest timp, am avut parte de presiuni de natură psihică, motivul invocat fiind ?abateri grave de la disciplina universitară?, în ciuda faptului că atitudinea noastră fusese net politică", a adăugat interlocutorul nostru, întors recent de la Braşov. A fost, cum consideră unii, "repetiţia generală" a Revoluţiei din Decembrie 1989, marcând începutul dezintegrării regimului totalitar...