Americanii au votat ieri pentru a-l alege pe viitorul lider al Administraţiei de la Washington. Sistemul prin care se votează, moştenit de la "părinţii fondatori" ai Americii, a fost criticat ca fiind prea complicat şi confuz (iar alegerile din 2000 au fost un exemplu), însă susţinătorii lui afirmă că astfel nu doar guvernul federal, ci şi fiecare dintre cele 50 de state participă la conducerea ţării.

Ieri, la urne, americanii au votat de fapt pentru electorii din Colegiul electoral, care vor vota direct tandemul ce urmează să ocupe Casa Albă în următorii patru ani. Modalitatea prin care americanii îşi aleg preşedintele şi vicepreşedintele este Colegiul Electoral. Preşedinţii SUA nu sunt aleşi direct de către popor, ci de către un grup desemnat de cetăţeni, cunoscuţi sub numele de "electori", care votează apoi pentru preşedinte şi vicepreşedinte.
Procesul prin care electorii sunt aleşi diferă de la un stat la altul. În cele mai multe cazuri, partidele îşi nominalizează electorii, aceştia fiind recompensaţi pentru serviciile aduse şi loialitatea faţă de formaţiunea respectivă. Numărul total al electorilor este de 538. Potrivit Constituţiei, cei care deţin funcţii la nivel federal nu pot deveni electori. Pentru a câştiga alegerile pentru preşedinţie, un candidat are nevoie de sprijinul a 270 de electori. Numărul electorilor este egal cu numărul membrilor Camerei Reprezentanţilor (respectiv 435, numărul lor fiind determinat de populaţia din acel stat) şi ai Senatului (respectiv 100, fiecare dintre cele 50 de state având dreptul la două mandate). În plus, District of Columbia are trei voturi electorale. Astfel, în ziua alegerilor - conform tradiţiei ce datează din anul 1792, prima zi de marţi după prima zi de luni din noiembrie a anului electoral - toate cele 50 de state îi vor alege pe electori prin vot popular şi, cu toate că pe buletinul de vot figurează numele candidaţilor, alegătorii votează de fapt pentru electorii statului lor, care îi vor vota pe preşedinte şi pe vicepreşedintele SUA. Electorii aleşi la 4 noiembrie se întâlnesc în capitalele de state în prima luni după a doua miercuri din luna decembrie a anului electoral - anul acesta, la 15 decembrie - pentru a vota, separat, pentru preşedinte şi pentru vicepreşedinte, iar Congresul va număra şi va anunţa rezultatele oficiale în luna ianuarie. Dacă niciunul dintre candidaţii la preşedinţie nu întruneşte pragul minim necesar de 270 de voturi în Colegiul electoral, alegerea revine Camerei Reprezentanţilor, iar dacă niciun candidat la vicepreşedinţie nu obţine majoritatea, decizia va fi a Senatului. Delegaţia fiecărui stat are dreptul la un singur vot şi e nevoie de o majoritate de 26 de state pentru ca respectivul candidat să fie ales preşedinte. Majoritatea statelor, în afară de Maine şi Nebraska, utilizează sistemul "învingătorul ia totul", astfel încât toate voturile electorale din acel stat vor fi repartizate candidatului care a câştigat voturile populare. Este aşadar posibil ca un candidat să câştige mai multe voturi la nivel naţional, însă să piardă voturile electorale. Au existat trei cazuri în istoria Statelor Unite când votul electoral nu l-a reflectat pe cel popular. Cel mai recent exemplu a fost cel din 2000, când democratul Al Gore s-a impus la nivel naţional, însă a pierdut voturile electorale în urma unei odisee judiciare care a durat o lună de zile. Un "swing state" sau un "battleground state" este acela în care votanţii sunt divizaţi în asemenea măsură între candidaţi încât oricare dintre aceştia ar putea să-şi adjudece în final voturile electorale din acel stat, cu alte cuvinte acestea vor decide deznodământul scrutinului (Colorado, Indiana, New Mexico, Ohio, Virginia sau Florida). Colegiul electoral a fost criticat nu o dată, considerându-se că asemenea rezultate nu sunt o ilustrare logică a modului normal în care ar trebui să funcţioneze o democraţie.