Circuitul şpăgii în sistemul judiciar din Românica noastră dragă este în pericol. Judecătorii ameninţă că vor bloca activitatea instanţelor începând cu 1 septembrie, pentru că domniile lor nu sunt de acord cu aplicarea unei legi unice de salarizare care le-ar reduce o parte din venituri şi le zboară sporurile.

Ba mai mult, ameninţă că vor boicota inclusiv alegerile prezidenţiale din toamnă prin neparticiparea în birourile electorale unde trebuie să asigure conducerea lor. Din cauză că este prost croită, legea electorală permite judecătorilor o astfel de mişcare fără să păţească nimic, în lege nefiind precizat ce se întâmplă în cazul unui refuz. Nici că le trecea prin minte politicienilor, care începeau deja să aprindă focul sub cazanul cu pomană electorală, că tocmai judecătorii vor fi cei care le vor aplica o copită în căldare. Protestul robelor negre este întregit şi de nemulţumirea procurorilor, tot în legătură cu legea unică de salarizare şi tăierea sporurilor. Şi ca tabloul nemulţumiţilor să fie complet, la protestul celor mai avuţi dintre bugetari se mai adaugă lucrătorii din serviciile secrete şi poliţiştii.

Fostul şef al SRI, generalul Ioan Talpeş, relata, în urmă cu ceva vreme, la un post de televiziune central, despre cum lucrează „organele" pentru a-şi atinge obiectivele: punând presiune pe opinia publică. Era vorba chiar despre pierderea sporurilor poliţiştilor. Spunea generalul că în societate începe să se producă o cavalcadă de evenimente infracţionale, care sunt pur şi simplu comandate interlopilor de către „organe". „Vedeţi ce se întâmplă? Aveţi nevoie de noi ca să vă apărăm, ne trebuie deci salarii mari şi fonduri la dispoziţie", era mesajul pe care îl transmit apoi „organele" opiniei publice îngrozite, după cum explica generalul. Ascultam şocat, dar mai să-l cred pe bătrânul spion. Nu prea părea omul un fel de Moş Teacă. Ei, şi după cum se coace povestea în cazul magistraţilor, pare-se că se găteşte după aceeaşi reţetă. „Ne ardeţi la bani, lăsăm legea din mână şi daţi de dracu'", este mesajul transmis cât se poate de clar atât clasei politice, cât şi opiniei publice.

Fără îndoială, magistraţii şi toţi cei care veghează la aplicarea legii în ţara asta au nevoie de salarii care să le asigure un trai decent. Decent, nu să facă averi uriaşe. Dacă vor să devină super-bogaţi, economia de piaţă este deschisă, pot începe o afacere, pot juca la Loto, opţiuni sunt berechet. Nu este corect şi nici echitabil ca un cetăţean român să câştige enorm, plătit de la bugetul public alimentat din taxele plătite de milioane de oameni care lucrează în sistemul privat, pe bani mult mai puţini. Nu este corect ca un judecător să fie plătit regeşte din banii publici, apoi să judece strâmb, iar statul să plătească milioane de euro despăgubiri, cum se întâmplă pe bandă rulantă în cazurile judecate la CEDO. Acel judecător ar trebui să plătească din buzunar paguba şi să fie băgat la puşcărie. Nu este corect şi nici legal ca judecătorii să dea în judecată statul ai cărui reprezentanţi şi garanţi de legalitate sunt! Apoi tot ei să-şi dea singuri dreptate, să-şi câştige în instanţă sporuri consistente. Ori să intre în grevă... cum să intre statul în grevă?!

Ceva trebuie să se schimbe. Legile salarizării din sistemul bugetar trebuie bătute în cuie, urgent şi echitabil. Cei care nu doresc să mai lucreze în justiţie, ori să nu mai fie „organe", să fie poftiţi frumos să plece. Sunt destui tineri absolvenţi care abia aşteaptă să-şi găsească locuri de muncă. În acelaşi timp, guvernanţii trebuie să le asigure magistraţilor un serviciu decent, o schemă de personal care să acopere nevoile săvârşirii actului de justiţie. Este inuman ca un judecător să intre cu 50-60 de dosare în şedinţa de judecată. Nu pot să le parcurgă pe toate din lipsă de timp. Apoi grefierii de şedinţă sunt literalmente copleşiţi de volumul de muncă, ei fiind adevăraţii „mucenici" ai actului de justiţie. Întocmirea motivărilor în zecile de dosare pe care le au în lucru zilnic le întinde programul până târziu în noapte. Dimineaţa o iau de la capăt.

Ceva trebuie să se schimbe, dar ceva ar trebui să priceapă şi magistraţii, şi „organele". Că cetăţenii plătitori de taxe şi impozite sunt dispuşi să le asigure un trai decent, nu să fie jupuiţi de bani sau prelucraţi de „organe". Că serviciile secrete trebuie să îi protejeze nu să îi spioneze. Când omul simplu ajunge la tribunal, judecătorul trebuie să-i vorbească politicos, nu să se răstească şi să-l trateze ca pe o cârpă. Când lucrurile astea se vor schimba, atunci vom putea  răsufla uşuraţi că, în sfârşit, trăim într-o ţară normală.