Longevivii au stârnit dintotdeauna nu numai interesul şi curiozitatea, dar şi admiraţia şi respectul celor din jur. În Oradea, o familie pregăteşte aniversarea a 100 de ani de viaţă a unuia dintre cei mai longevivi cetăţeni ai municipiului. Este vorba de Poller Dezideriu-Ioan, un bătrânel simpatic, născut la 1 decembrie 1906, în localitatea Vladimirescu din judeţul Arad. De mai bine de 50 de ani locuieşte în Oradea, pe str. Zlatnei. În prag de aniversare i-am făcut o vizită la domiciliu. Politicos, dl Poller ne-a poftit să luăm loc, bucuros că cineva de la ziarul "Crişana" se interesează de soarta lui, povestindu-ne câteva crâmpeie din viaţa dânsului. De mic a trecut prin greutăţi, provenind dintr-o familie de condiţie modestă. Totuşi nu a abandonat şcoala, a terminat 7 clase primare în sat şi Liceul teoretic la Buteni, judeţul Arad. Anii 1928-1929 îl găsesc pe frontul de la Odesa, satisfăcându-şi stagiul militar. După ce s-a eliberat din armată nu a stat degeaba, a muncit ca şofer la diferite întreprinderi din Bucureşti. "Între cele două războaie, m-am căsătorit cu soţia mea, Margareta, şi ne-am mutat la Oradea, unde, din economii, am cumpărat casa în care locuiesc", spune Dezideriu. Întrebat care este secretul longevităţii sale, a mărturisit că "munca este cel mai bun antidot împotriva bătrăneţii, o viaţă inutilă este o moarte timpurie. Pe lângă bagajul genetic moştenit de la părinţii mei, am ştiut să amân bătrâneţea prin evitarea excesului de alcool, nu am fumat şi nu am pus la inimă nici o supărare. Bătrâneţea, deşi este o povară, o poţi duce în spate dacă în tinereţe ai fost cumpătat, optimist şi cu credinţă în Dumnezeu", mai povesteşte domnul Poller. Faptul că omul poate fi activ până la o vârstă venerabilă o dovedeşte cu prisosinţă şi dl Poller. Cei din familia dânsului povestesc că şi la vârsta de 90 de ani circula prin oraş cu bicicleta şi conducea maşina. Acum, la cei aproape 100 de ani, domnul Dezideriu conversează cu vecinii, vorbeşte la telefon, nefiind o povară pentru familie. Este vizitat de vecini şi extrem de simpatizat de colectivitate, nu-i place să trăiască izolat. Singurul lucru care îl nemulţumeşte este pensia de 2.500.000 lei vechi care nu-i ajung pentru medicamente. Doar nepoţii îl îngrijesc şi au grijă ca să nu se îmbolnăvească. La finalul întâlnirii, bărbatul, care va împlini în curând 100 de ani, precum şi familia acestuia şi-au exprimat dorinţa ca la 1 decembrie, zi cu semnificaţii multiple (ziua lui de naştere şi Ziua Naţională a României) să le ajute Dumnezeu să sărbătorească în veselie cele două evenimente.