A fost 15 martie? Ziua Revoluţiei ungare de la 1848 a fost sărbătorită în Oradea printr-o mobilizare fără precedent. Începută cu câteva săptămâni înainte, convocarea maghiarimii a însemnat o invitaţie în limba maternă şi o cocardă roş-alb-verde trimisă prin poştă pe adresa tuturor cetăţenilor care aveau un nume sau prenume cât de cât unguresc. Au fost prezenţi şi mulţi unguri din Artand, Biharkeresztes, Beretyoujfalu etc., care s-au alăturat fraţilor din Nagyv?rad?Dacă noi, românii, am traversat un pod de flori pentru a da mâna cu fraţii de peste Prut, ungurii au înlocuit florile cu culorile roşu-alb-verde şi însemnele statului vecin. A fost o exagerare care n-a trecut nebăgată în seamă, fiind sancţionată de către presa independentă de influenţele "austro-ungare". În altă ordine de idei, faţă de anii precedenţi, asistăm la o fisurare a unităţii UDMR, în urma unui joc de interese dintre radicali şi conservatori. Proaspăt-apăruta Alianţă Civică Maghiară, alcătuită din supuşii episcopului Tokes Laszlo, visează mai mult decât o banală autonomie, în timp ce UDMR- iştii jură credinţă partidului de guvernământ sau?oricui s-ar afla, în viitor, la guvernare. De altfel, depunerile de coroane au fost organizate separat, respectându-se "regula fisurii": adepţii lui Marko Bela primii, apoi supuşii episcopului Tokes Laszlo ultimii. În ambele cazuri s-au cântat cântece revoluţionare maghiare şi, aţi ghicit, s-a intonat imnul de stat al Ungariei! Este o blasfemie la adresa tuturor românilor, respectiv o libertate obţinută prin şantaj de la guvernarea PSD-istă. Se pare că nu numai UDMR-ul suferă de fisuri?