Comisia de Cercetare a Averilor funcţionează conform Legii 115/1996 şi are ca principală activitate investigarea diferenţelor dintre averea deţinută de o persoană la investirea în funcţie şi cea adunată la finele mandatului sau verificarea modului legal sau ilicit în care o persoană a dobândit anumite bunuri. În vara anului 2006, Centrul de Resurse Juridice Bucureşti împreună cu Institutul de Politici Publice a întocmit un raport de monitorizare a instituţiilor cu rol de cercetare a averilor, iar rezultatele relevă o situaţie aparte la comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Astfel, în perioada 1997 - 2005, instituţia a fost sesizată, de către Guvernul României şi Ministerul de Interne, în 14 cazuri. În anul 1997 au fost făcute patru sesizări, vizaţi fiind foştii prefecţi şi subprefecţi din Bihor şi Satu Mare, care nu şi-au depus în termen declaraţiile de avere. Comisia a clasat toate cazurile, motivând că niciunul dintre cei patru nu a obţinut bunuri în acea perioadă. Alte două sesizări au fost înaintate comisiei abia în anul 2001, împotriva a doi ofiţeri din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bihor. Unul dintre poliţişti a fost cercetat pentru dobândirea unei averi compusă din două apartamente cu patru camere, o cabană la munte, un teren intravilan şi două autoturisme de lux. Comisia a stabilit însă că bunurile au fost obţinute înainte de 1996, anul apariţiei Legii 115, cu toate că prevederile legale din perioada 1990 - 1996 precizau şi ele interdicţia de obţinere ilicită a bunurilor. Şapte ordonanţe de clasare au fost emise în 2002, atunci fiind cercetate averile unor ofiţeri şi subofiţeri din cadrul IPJ Bihor şi ai Poliţiei de Frontieră, motivele fiind tot neretroactivitatea legii. Anul trecut a fost înregistrată o singură sesizare, clasată de asemenea, vizând nedepunerea unei declaraţii de avere de către un deputat din Satu Mare. În toată această perioadă, niciun cetăţean nu a sesizat comisia de cercetare a averilor din Oradea, pentru simplul motiv că cel care depune plângere trebuie să aducă şi dovezi că o anumită persoană şi-a dobândit averea ilegal. Pe parcursul acestui an, comisia a fost sesizată în 29 de cazuri, dintre care 25 au fost deja clasate, restul fiind în cercetări. În majoritatea cazurilor, verificarea averilor a fost solicitată de către DNA Oradea, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul lui Ioan Lascău sau a unor poliţişti de frontieră din Satu Mare. Rezultatele instituţiei de pe lângă Curtea de Apel Oradea demonstrează încă o dată ineficienţa unei asemenea structuri, care, în zece ani de existenţă, nu a reuşit nici măcar într-un singur caz să demonstreze obţinerea unor bunuri nelegal. Mai mult, faptul că nici unul dintre şefii instituţiilor publice din Bihor nu a sesizat comisia vizavi de averile subordonaţilor ar trebui să însemne că toţi funcţionarii publici sunt cinstiţi, lucru infirmat însă chiar de averile fabuloase ale poliţiştilor de frontieră sau ale vameşilor de exemplu.