(Tram)vai şi-amar de banii publici Departe de a fi tranşat, scandalul mediatic declanşat în jurul proiectului de hotărâre privind achiziţionarea cu peste 1,5 milioane euro a 23 bucăţi tramvaie second-hand, a inflamat peste poate "burţile verzi" din Primărie, dovedind, dacă mai era nevoie, că nu iese fum fără foc. Nu atât prezenţa în delegaţia oficială, abilitată sa negocieze în interesul obştii, a beizadelei unui directoraş de regie autonomă a fost mărul discordiei, cât mai ales modul fraudulos în care se intenţionează punerea în operă a acestei achiziţii publice, care depinde, acum, doar de votul pro sau contra al aleşilor locali. O bună parte dintre ei purtând încă cicatricile opăririi cu "ciorba" FC Oradea, dar gata să uite că tocmai de aceea ar fi bine să sufle şi-n "iaurtul" OTL, o alta, suficient de naivă pentru a crede că, votând acum, vor scăpa de "judecata de apoi" a Curţii de conturi şi nu vor plăti, la rândul lor, la anul... Cine nu deschide ochii, deschide punga Nu întâmplător, în ultimii ani, cadrul legislativ al achiziţiilor publice a suferit o perpetuă armonizare, pachetul actual de acte normative reglementând fără echivoc delicatul algoritm al cheltuirii banului public. În linii mari, rezumându-ne doar la contractele de furnizare a unor bunuri, de la "ace, brice şi carice" până la limuzine sau crucişătoare, în funcţie de valoarea respectivei achiziţii, legiuitorul a statuat o procedură precisă, portiţele fiind extrem de puţine, dar bine ferecate. Dacă în cazul unui contract de achiziţie publică a unui bun cu o valoare estimată mai mică de 40.000 euro, se mai poate dansa în "famiglie" pe melodia procedurii cererii de oferte, atât de dragă şi familiară unor aleşi locali, o dată cu depăşirea acestui prag de preţ psihologic, autoritatea contractantă este obligată să aplice exclusiv procedurile de licitaţie deschisă ori restrânsă. Că "muşchii" directorului economic al Primăriei sunt şi de această dată de altă părere, nu mai este o noutate. Într-un fel, îl înţelegem, pentru că, nu-i totuna să pui singur capul pe butuc pentru cheltuirea frauduloasă a peste 1,5 milioane euro, sau să împarţi răspunderea, tovărăşeşte, cu cei care ţi-au susţinut iniţiativa prin vot, riscând să-ţi pierzi, la o adică, doar o ureche. Unde-i lege, nu-i tocmeală! Pentru că nimeni nu s-a născut învăţat, am solicitat în scris, în numele redacţiei, în cursul zilei de marţi, 26 iulie 2005, Direcţiei de reglementare şi monitorizare a achiziţiilor publice (DRMAP) din cadrul MFP, să interpreteze din punct de vedere legal "iniţiativa Consiliul Local al municipiului Oradea de a achiziţiona, fără licitaţie, prin negociere directă, un lot de 23 bucăţi tramvaie articulate de tip Tatra KT4D, second hand, de la Societatea de Transport BVG din Berlin, valoarea contractului fiind de 1.550.000 euro, respectiv 67.391,3 euro/vagon". Răspunsul a venit prompt, la nici 24 de ore după solicitare, în cursul zilei de ieri fiind informaţi, în scris, sub semnătura directorului DRMAP, d-na Carmen Florentina Apostol, că "Având în vedere valoarea contractului respectiv, autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite spre publicare un anunţ de intenţie în cel mult 30 de zile de la data aprobării bugetului propriu al autorităţii contractante, potrivit art. 16 din OUG nr. 60/2001, privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare. Nepublicarea anunţului de intenţie duce la imposibilitatea atribuirii contractului de achiziţie publică. Trebuie menţionat de asemenea că, având în vedere încadrarea produselor ce fac obiectul contractului respectiv în CPSA la codul 3520.32 "Vagoane de călători (de cale ferată, tramvai şi metrou)", precum şi valoarea contractului, autoritatea contractantă are obligaţia să atribuie contractul respectiv de achiziţie publică aplicând procedura de licitaţie deschisă ori restrânsă, după caz". Sublinierile privind obligativitatea acestor demersuri aparţin, desigur, directorului DRMAP. Ulciorul nu merge de multe ori la apă Cu toate acestea, domnul Emilian Sala o ţine "maia-gaţu" că în cazul achiziţiilor publice de bunuri second-hand prevederile legale nu se aplică, deşi este contrazis atât de funcţionarii MFP cât şi de preşedintele Asociaţiei Specialiştilor în Achiziţii Publice din România, Victor Mărculeţiu, care ne-a declarat: "Indiferent dacă este vorba despre o achiziţie publică de bunuri noi sau second hand, în situaţia în care valoarea acestora depăşeşte pragul stabilit prin lege pentru aplicare procedurii de cerere de oferte, în prezent 40.000 euro, acestea nu pot fi contractate decât prin aplicare procedurii de licitaţie". Păstrând pe mânecuţa de contabil un aviz evaziv al Ministerului de Finanţe, "smuls" în perioada în care legea achiziţiilor publice avea încă multe pagini lipite, directorul economic al Primăriei crede că ulciorul fermecat îi va merge la nesfârşit la apă şi va putea deschide cu aceeaşi veştejită iarbă a fiarelor portiţele legale din ce în ce mai zăvorâte. Practic, deşi purta la pălărie un "bilet de voie" valabil pentru o singură călătorie, OTL a făcut de mai multe ori, în ultimii ani, "blatul" legislativ, cumpărând consecutiv, în 2001, 2002, 2003, 2004 zeci de garnituri de tramvai second-hand, de la surse alese pe sprânceană prin contracte de achiziţii publice negociate după ureche. Cine bate, seara, la "portiţa" ta? În fapt, derogarea strecurată în 2001 pe sub pragul "portiţei" art. 12, litera g, din OUG 60/2001, care dă dezlegare unei autorităţi contractante să aplica procedura de negociere cu o singură sursă "atunci când desfăşoară activităţi relevante în sectoarele de utilităţi publice şi beneficiază de posibilitatea valorificării unei oportunităţi de scurtă durată, extrem de avantajoase, şi în urma căreia poate cumpăra produse la un preţ considerabil mai scăzut decât cel practicat pe piaţă, pentru produse de acelaşi nivel tehnic şi calitativ", şi-a pierdut valabilitatea, conform declaraţiei d-nei Carmen Florentina Apostol, directorul DRMAP, după prima achiziţie de acest fel, fiind eliberată punctual, în condiţiile ofertei de la acea vreme. De altfel, în adresa remisă redacţiei noastre se precizează că deşi "la art. 12 din OUG nr. 60/2001, cu modificările şi completările ulterioare, sunt precizate situaţiile în care o autoritate contractantă poate aplica procedura de negociere cu o singură sursă în vederea atribuirii unui contract de achiziţie publică, în opinia noastră situaţia prezentată nu se încadrează în prevederile articolului precizat mai sus". Cu atât mai mult respectiva "derogare" nu poate fi invocată în condiţiile actuale, în care, departe de a fi o "oportunitate de scurtă durată" - achiziţionarea tramvaielor fiind premeditată cu multe luni înainte - ea nu este "extrem de avantajoasă" decât în imaginaţia domnului Sala şi nici nu permite "cumpărarea unor produse la un preţ considerabil mai scăzut decât cel practicat pe piaţă, pentru produse de acelaşi nivel tehnic şi calitativ" ci, dimpotrivă, la preţuri de trei-patru ori mai mari decât achiziţiile similare din anii precedenţi efectuate atât de OTL cât şi de regiile omoloage din ţară. Punct, şi de la capăt Despre lobby-ul frenetic pe care membrii comisiei de analiză a oportunităţilor, plimbaţi pe bani publici în Germania şi Olanda, l-au făcut doar ofertei celei mai scumpe, minimalizând spre derizoriu celelalte posibilităţi de achiziţionare a tramvaielor la preţuri de trei-patru ori mai mici nu mai avem spaţiu să facem aici vorbire. Şi nici despre "modernizarea totală compusă din 4 pachete" - adică exact numărul membrilor comisiei(!?) -, în fapt o banală cosmetizare, ergonomizare şi reestetizare a vagoanelor, în condiţiile în care despre starea materialului rulant, a motoarelor electrice şi a echipamentelor complementare nu se suflă o vorbă. Poate vor sufla consilierii locali în plenul şedinţei de astăzi, demonstrând că încă îi mai dor cicatricile opăririi cu "ciorba" FC Oradea, pentru a nu sufla şi-n "iaurtul" OTL, şi că nu sunt suficienţi de naivi pentru a crede că, votând acum, vor scăpa de "judecata de apoi" a Curţii de conturi şi nu vor plăti, la rândul lor, la anul... P.S. Colegii mei vor difuza astăzi, în Sala Mare a Consiliului local, copii după adresa nr. 162.141/2005 a Direcţiei de reglementare şi monitorizare a achiziţiilor publice (DRMAP) din cadrul MFP, remisă la solicitarea redacţiei noastre, din care am citat în conţinutul acestui articol. Mai ştii, poate măcar o parte dintre aleşi îşi vor da seama că necunoaşterea legii nu scuză încălcarea ei...