Proprietate a municipiului Beiuş, imobilul de pe Calea Bihorului nr. 7 ar fi trebuit să adăpostească noua casă de cultură a urbei, unde urmau să activeze mai multe instituţii culturale, precum teatrul, biblioteca, o sală de spectacole ori clubul copiilor. Lucrările au început după 1990, cu "elanul" specific vremurilor trecute, dar s-au împotmolit destul de repede, în contextul înfiripării economiei de piaţă.

Ajunse doar la nivelul fundaţiei şi demisolului, lucrările au fost oprite din lipsă de fonduri, noua casă de cultură făcând obiectul unor polemici în cadrul Consiliului Local Beiuş, de-a lungul anilor, consilierii poziţionându-se "pro" sau "contra" faţă de acest proiect, unii considerându-l necesar, în timp ce alţii au văzut în acesta doar o "gaură neagră" care înghiţea miliarde doar pentru conservare, chiar şi superficială! Faptul că Beiuşul a mers înainte şi fără marea casă de cultură, ce urma să găzduiască mai multe evenimente simultan, la care ar fi putut participa sute, chiar mii de oameni, este, astăzi, evident, ceea ce spune totul despre necesitatea acestei clădiri. Însăşi substanţa actului cultural s-a schimbat între timp, acesta fiind mai profund şi mai individualizat decât cultura de mase pe care o vizau şi la care... visau iniţiatorii proiectului. După mai bine de un deceniu de la începerea lucrărilor, "casa de cultură" cea nouă şi neterminată a fost scoasă la licitaţie în anul 2006. După trei ani şi trecerea dintr-o mână într-alta, lanţul de magazine Penny Market a iniţiat amenajarea unui supermarket, dar, pentru că imobilul era într-o avansată stare de degradare, a decis demolarea acestuia şi ridicarea din temelii a noii construcţii. Ioan Uşvat, şeful compartimentului Urbanism din cadrul Primăriei Beiuş, a precizat că, pentru a limita neplăcerile provocate vecinilor prin demolare, a fost aleasă metoda demolării mecanice în locul exploziilor ori al imploziilor controlate.

Şi uite-aşa a dispărut de pe harta urbei o construcţie ruinată înainte de finalizare, care, din cauza megalomaniei unora, s-a dovedit o pălărie prea mare pentru beiuşeni şi, prin trenarea lucrărilor, inutilă, ba chiar păguboasă, banii canalizaţi în "conservarea" ruinei lipsindu-i pe binşeni de alte investiţii necesare.