Doctor în istorie, jurnalista Cristina Liana Puşcaş lansează o carte-document, o premieră pentru oraşul Oradea, în care dezvăluie detalii despre Penitenciarul din urbea de pe Criş, în perioada comunistă. Volumul, valoros din punct de vedere al cercetării ştiinţifice, va fi prezentat de Lucia Hossu Longin, realizator al documentarului Memorialul durerii, alături de fostul deţinut politic, Aurora Dumitrescu, condamnată în Lotul Beiuşenilor.

Sâmbătă, 8 martie, cartea jurnalistei Cristina Liana Puşcaş, „Iadul roşu în oraşul de pe Criş, Penitenciarul Oradea" va fi lansată de la ora 11.00 în Sala Mare a Primăriei Oradea. Cartea, care se bucură de o lansare în prezenţa a doi invitaţi de renume, Lucia Hossu Longin şi Aurora Dumitrescu, a fost publicată cu sprijinul Fundaţiei Comunitare Oradea. Volumul a fost scos la Editura Muzeului Ţării Crişurilor şi tipărit la tipografia Metropolis. Coperta a fost realizată de studentul la jurnalism Dumitru-Sebastian Ferchi. Preţul de achiziţie la lansare va fi de 40 de lei, iar ulterior, de 52 de lei. Cartea Cristinei Puşcaş vizează restituirea în spaţiul istoriografic al unor realităţi trecute cu vederea până acum: Penitenciarul din Oradea în perioada comunistă. "Este un omagiu adus acestor Oameni, care timp de 60 de ani au preferat anonimatul unei vieţi de eroi. Sunt martirii români care au suferit în tăcere, nu numai în tenebrele recluziunilor comuniste, ci şi după eliberare, dar mai ales acum când s-au văzut, a doua oară, umiliţi de o societate care nu le-a înţeles sacrificiul", spune Cristina Puşcaş. O carte în care jurnalista dezvăluie cei trei F ai sistemului concentraţionar Frig, Foame şi Frică. În paginile ei, orădenii vor descoperi, încarceraţi între zidurile puşcăriei, pe cel mai mare duhovnic al României, Arsenie Boca, pe episcopii greco-catolici Iuliu Hirţe şi Justin Paven, pe episcopul romano-catolic Schubert Joseph, canonicul Coriolan Tămâianu şi  protopopul ortodox de Vaşcău Terebenţiu Aurel. Alături de ei, stau  liderul Mişcării "Oastei Domnului" Traian Dorz, Arllet Coposu (soţia lui Corneliu Coposu), Gheorghe Rizea, (soţul Elizabetei Rizea). Altor martiri din Munţii Făgăraşului, cum sunt Lucreţia Jurj şi Roman Oneţ (executat la Oradea pentru apartenenţa la Grupul Şuşman) li se adăugă zeci de membri ai organizaţiilor locale anticomuniste: Lotul Beiuşenilor, Organizaţia România Independentă, Organizaţia G4, Vlad Ţepeş II, dar şi mii de ţărani arestaţi pentru neplata cotelor.

Dosare şi mărturii

Cristina Puşcaş face referire la peste 60 de dosare găsite în Arhiva Penitenciarului. Ea dezvăluie cifre impresionante care "vor zdruncina credinţa acelor istorici şi cercetători contemporani care au văzut în acest spaţiu de recluziune un loc marginal pe harta Gulagului românesc". "Prin această cercetare nu am urmărit ca Penitenciarului Oradea Mare să i se recunoască locul fruntaş în această istorie însângerată, ci am dorit să evidenţiem faptul că, la fel ca la Jilava, Aiud, Gherla, Râmnicu - Sărat etc., atrocităţile s-au săvârşit şi în cele mai neînsemnate spaţii de detenţie", mai spune Cristina. Autoarea remarcă faptul că accesul la anumite documente este îngrădit, şi se obţine după o presiune puternică şi concentrată a istoricilor avizi de adevăr. "Într-o primă etapă, interpretarea documentelor a fost una cantitativă. Fiecare dosar a fost studiat filă cu filă. Am extras din ele datele informative vizavi de detenţia politică. În acest context, s-a urmărit ca, pentru fiecare an studiat, să subliniem din totalul deţinuţilor (de drept comun şi politici) menţionaţi, procentele de infracţiuni cu caracter politic. Apoi, s-a trecut la o grupare analitică, detaliată pe categoriile de condamnări", arată autorul. Imaginea sinistrei închisori este întregită de scrierile autobiografice ale celor care au trecut prin ea, de la Ion Ioanid și George Sarry, la Traian Dorz, Aurel Brazdă, Ana Maria Marin, Aristina Pop-Săileanu, Iuliana Preduţ-Constantinescu, informaţii completate cu o serie de mărturii captate de echipamentele audio ale celor pe care scriitoarea i-a regăsit în viaţă. Autoarea îşi exprimă la final dorinţa ca acest demers ştiinţific să fie completat şi întregit, printr-un efort susţinut de reconstituire a adevărului istoric ocultat atâţia ani.