Cu 100 de zile înainte de debutul campaniei electorale, numele candidatului PSD care se va înscrie în "lupta" pentru Primăria Oradea continuă să fie necunoscut opiniei publice. Istoria se repetă, astfel, prin scoaterea de la naftalină şi punerea în scenă, cu alţi actori, a aceleiaşi piese care a măcinat filiala social-democrată în urmă cu patru ani. Promotorii unui asemenea management preelectoral ar putea fi suspectaţi de trădare dacă nu i-ar da de gol amatorismul politic şi diletantismul cu care pun mai presus de interesele partidului propriile afaceri. Declarat de către "eminenţa cenuşie" a PSD câştigător sigur al încă unui mandat la Primăria Oradea, chiar dinainte de a-şi anunţa candidatura, primarul în exerciţiu are toate motivele să jubileze. Aceeaşi "eminenţă cenuşie" a social-democraţilor bihoreni a tras toate sforile pentru a-i asigura "finului" său politic o concurenţă modestă, nici unul dintre cei doi potenţiali contracandidaţi, al căror nume au fost introduse în căciula PSD, neavând notorietatea şi experienţa necesară unui asemenea demers edilitar. La Mecena-n poartă, zace-o mâţă moartă Confuzia creată la vârful PSD convine de minune democraţilor, care se şi văd pentru a treia oară cu sacii Oradiei în căruţa intereselor, mai ales că dihonia bate şi la porţile UDMR. Deturnarea de către Fundaţia Mecena a celor 322 de milioane de forinţi alocate de guvernul maghiar unui proiect cultural, denunţată de episcopul reformat Laszlo Tokes, poate avea şi conotaţii penale. Cum tot asemenea conotaţii ar trebui să aibă şi împroprietărirea acestei fundaţii fantomă, condusă de un depanator radio-tv, cu un hectar din domeniul public, situat în buricul ştrandului municipal - pentru reabilitarea căruia s-au cheltuit câteva zeci de miliarde din banii publici. Ceea ce demonstrează, dacă mai era nevoie, că, atunci când sunt în joc interesele private, culoarea politică a celor care le reprezintă nici nu mai contează. Şi chiar aşa, de ce ar mai conta, câtă vreme din cârdăşia PSD-PD-UDMR "eminenţele cenuşii" şi clica lor nu au decât de câştigat. Marii perdanţi sunt contribuabilii orădeni, care, deşi sunt condamnaţi să îndese în acest an peste 2000 de miliarde lei în sacul fără fund al municipalităţii, nu au cum să influenţeze corecta lor administrare.