În România bâlciului perpetuu au loc atacuri concertate împotriva pilonilor de bază ai spiritualităţii şi demnităţii naţionale. În ultima perioadă, veşti şocante, precum cele venite de la Mărăşti, Tighina şi de pe Insula Şerpilor, au trecut aproape neobservate, fiind marginalizate de fumigenele tembele ale politrucilor clipei. Pentru a distruge orice urmă de prezenţă românească la Tighina, veche cetate a domnilor Moldovei, autorităţile separatiste din Transnistria s-au dedat la un act de o barbarie incalificabilă. Cimitirul „General Dragalina”, în care se aflau rămăşiţele pământeşti a aproape 400 de soldaţi români căzuţi pentru reîntregirea patriei, a fost ras de pe faţa pământului. Buldozerele au distrus mormintele, au fost smulse şi aruncate crucile, iar peste osemintele eroilor români se aruncă tone de pământ. În acel loc urmează să fie ridicat un mausoleu dedicat soldatului sovietic „eliberator” al Basarabiei de sub ceea ce propaganda de inspiraţie sovietică numeşte „jugul fascist românesc”. Reacţia extrem de palidă a autorităţilor de la Bucureşti e de natură să umple de ruşine şi de revoltă pe orice om de bun simţ şi de credinţă românească. Ministerul de Externe a cerut Ambasadei noastre de la Chişinău să solicite, la rându-i, autorităţilor Republicii Moldova să intervină pentru încetarea acţiunilor provocatoare de la Tighina. Dar e bine ştiut faptul că teritoriul respectiv este controlat de separatiştii rusofoni conduşi de Igor Smirnov. Însă profanările nu se petrec doar în afara graniţelor României Mici. La Mărăşti, a fost descoperită dispariţia sicrielor în care-şi dormeau somnul de veci doi din eroii primului război mondial: mareşalul Alexandru Averescu, conducătorul armatei române în luptele de pe frontul Mărăşti - Mărăşeşti - Oituz şi, ulterior, prim-ministru al României, şi generalul Arthur Văitoianu, fost ministru de război. Înmormântaţi în Mausoleul de la Mărăşti, înălţat pe locul unde trupele noastre au spart frontul german în vara anului 1917, cei doi eroi au parte de o posteritate menită să-i umple de ruşine pe urmaşii lor, care nu sunt în stare să vegheze nici la menţinerea trează a amintirii şi a pildei lor, nici la asigurarea liniştii veşnice pentru osemintele lor. A fost nevoie, şi în acest caz, de intervenţia unor gazetari patrioţi pentru a semnala dispariţia sicrielor, care se bănuieşte că au fost furate pentru sabia şi decoraţiile cu care au fost înmormântaţi, precum şi pentru bastonul de mareşal al lui Alexandru Averescu. Orice ţară normală ar fi fost cuprinsă de indignare la aflarea ştirii şocante că mormintele eroilor neamului sunt batjocorite în acest fel. Mai ales că aceste cazuri de profanare a istoriei neamului se adaugă jafului neruşinat din zona vechilor cetăţi dacice, totul demonstrând o lipsă absolută de interes a autorităţilor române pentru respectarea trecutului şi pentru menţinerea unei minime normalităţi decente. În paralel cu aceste fapte revoltătoare, elemente teroriste agită spiritele, în continuare, în inima ţării şi în alte oraşe din Ardeal, insistând nestingherite pe linia demersurilor separatiste. La rândul ei, Ucraina sfidează România şi dreptul internaţional, străduindu-se să dea Insulei Şerpilor aparenţa unei zone locuite, pentru a influenţa Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, pe rolul căreia se află disputa dintre cele două ţări pentru delimitarea platoului continental al Mării Negre. În tot acest timp, diplomaţia românească nu are, din cauza circului politicianist, un şef capabil să ia atitudine, iar preşedintele Băsescu e preocupat să explice că „avem de corectat nişte suspiciuni asupra capacităţii noastre de a rămâne buni aliaţi, dacă privim puţin în istorie”. Oare preşedintele ştie că numele mareşalului Antonescu e pus la index şi azi tocmai pentru că a fost un om de onoare şi a dorit să-şi respecte cuvântul dat aliatului său? Întrebarea e retorică, pentru că Traian Băsescu e preocupat să justifice prezenţa noastră în Irak, fără să-i pese de absenţa autorităţilor româneşti din propria lor ţară, aşa cum se pare că nu-i pasă nici acestui popor de faptul că-i sunt călcate istoria şi demnitatea în picioare. Blestemul oaselor pângărite peste aceste vremi nemernice!