Anul 1859 a adus românilor împlinirea unui vis de secole: Unirea Principatelor Moldova şi Ţara Românească. Prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei (la 5 ianuarie 1859) şi al Munteniei (la 24 ianuarie) s-au pus bazele viitorului stat naţional unitar român.

Dar Unirea de la 1859 nu a făcut să renască doar speranţele într-un viitor mai bun ale celor din afara arcului carpatic. În această atmosferă de efervescenţă a sentimentului naţional se cuvine înscrisă şi scrisoarea trimisă jurnalului bucureştean "Naţionalul", la 30 martie 1859, de către profesorul Gheorghe Marchişiu de la gimnaziul din Beiuş. Scrisoarea trimisă jurnalului din Capitala României prezenta viaţa grea a românilor bihoreni, procesul de deznaţionalizare la care erau supuşi prin interdicţia folosirii limbii materne şi prin lipsirea de drepturi politice. În finalul scrisorii, Gheorghe Marchişiu îi aducea la cunoştinţă redactorului de la "Naţionalul" că s-a încumetat să scrie şi o poezie dedicată Unirii, poezie intitulată "Un glas de peste Carpaţi". Profesorul Gheorghe Marchişiu a trimis poezia spre publicare sub pseudonim, G. Pagânul, probabil de teama represiunii autorităţilor habsburgice. Luni, 24 ianuarie, beiuşenii s-au adunat în parcul din centrul urbei, pe platoul din faţa Monumentului Martirilor Bihorului Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş, unde a avut loc festivitatea dedicată aniversării a 152 de ani de la Unirea Principatelor. La ceremonia organizată de Primăria şi Casa de cultură ale municipiului Beiuş au participat deputatul Nicolae Jolţa, primarul Adrian Domocoş, viceprimarul Gheorghe Costin, consilieri locali, cadre militare active, în rezervă şi în retragere, profesori şi elevi de la şcolile beiuşene.

La final, ansamblul folcloric "Muguri de Tezaur" al Casei de Cultură a municipiului Beiuş a susţinut un scurt program artistic, iar unii dintre participanţi s-au prins în tradiţionala Horă a Unirii.